Două sentimente

Capitolul 14

- Sunt Josh Waller, draga. Sigur iti aduci aminte de mine.

     La auzul cuvintelor lui am tresarit de spaima. Cunosc numele, poate mai ales din faptul ca am auzit-o pe batrana, pe Madeline, rostindu-l, insa de el chiar nu imi aduc aminte. Cu toate ca figura lui, chipul, vocea.. totul, imi trezesc tot felul de remuscari, senzati care nu se pot explica in cuvinte.

     S-a mai rotit de cateva ori prin spatele meu, dupa care s-a oprit pe partea stanga. Nu stiam ce va urma, insa mi-era frica; parea sa stie mult prea multe despre mine. Lucruri care nici macar eu nu le stiu. Stateam nemiscata, cu sufletul la gura, si nu dadeam nici cel mai mic semn ca m-as afla cu gandul pe lumea asta; doar cu corpul. Si-a aplecat capul spre gatul meu, in timp ce cu mana dreapta imi ridica parul blond, tinandu-l intr-un pumn strans, iar cu cealalta mana ma tinea strans de bratul stang. Ii simteam respiratia foarte aproape de urma vechii mele rani, acum doar o cicatrice urata, insa mai ingrozitor era faptul ca ii simteam privirea usturatoare arzandu-mi pielea. Ma patrundea cu ochii aceia malefici, facand inima sa tresalte mai ceva ca un motor.

-Zi-mi papusa, de unde ai asta? ma intreaba ranjind in coltul gurii, si aratand cu privirea zona pe care o privea fara oprire.

-Nu st-stiu. spun cat de sincer puteam cu jumatate de glas. Cu toate ca angajatii tatalui meu de la companie imi spusesera ca fusesem gasita intr-o fabrica abandonata in Londra, cu rana asta la gat - si mai ciudat, intr-un cabinet, pe o masa de operatie.

-Ba sti. Trebuie doar sa te gandesti... sa-ti amintesti. zise de data asta uitandu-se dintr-o parte, cu singurul sau ochi, usor aplecat, in ochii mei. Dintr-o data incepe sa rada. Pf, n-am facut o treaba prea buna. Ar fi trebuit sa-ti infig lama mult mai adanc in carnea ta frageda.

     M-am cutremurat. Simteam cum transpir de spaima, iar la auzul acestor cuvinte am inceput sa tremur si mai tare, in mintea mea aparand ca prin ceata momentul in care Josh ma tinea lipita de perete, si cu o ura in ochi de nedescris imi despica pielea rozalie a gatului, zicand cuvintele care m-au facut mai neputincioasa si singura ca niciodata:"Ai aflat. Acum nu mai esti buna de nimic." Parea atat de inumam; un monstru.

     Si-a coborat inca o data capul spre gatul meu, insa de data asta mult mai aproape, atat de aproape incat ii simteam buzele calde si slinoase deasupra cicatricii mele. Nu-l suportam nici un pic pe baiatul asta, nu-i suportam atingerea; arata ca o matahala, era musculos si ingrozitor din cauza zecilor de cicatrici si a ochiului lipsa, cu toate ca fata sa nu ar fi aratat chiar atat de urat: ochi albastrii ( albastru ), par castaniu inchis si ciufulit, buze carnoase si rozalii, piele fina si deschisa la culoare. Insa tot un monstru arata; un monstru care a vrut sa-mi taie gatul cu un cutit, iar acum buzele sale se aflau deasupra vechii rani de zici ca ar fi vrut sa ma devoreze. Asta pana cand si-a deschis gura si a intrat tare cu dintii sai in pielea mea; m-a muscat. Am scos un tipat de durere si am incercat sa-l inping, insa ma tinea strans de brat cu o mana, iar cu cealalta de par. Si-a apasat si mai tare dintii, muscand si mai tare. Era insuportabil, mai ales in zona gatului, mai ales in locul unei cicatrici.

-Opreste-te! i-am strigat, de fapt l-am implorat, insa de ce m-ar asculta?

      Si-a adancit si mai tare dintii ascutiti in gatul meu, dupa care a inceput sa-mi suga pielea din acel loc, si eram sigura ca o sa raman cu un semn urat ceva timp. Zici ca era un vampir care doarea sa-mi sfartece jugulara, iar mai apoi sa-mi bea sangele. Am incetat sa-l mai imping, si m-am dat un pas in spate, lasandu-mi ambele maini pe langa corp, dupa care proptindu-ma cu ele de masa din spatele meu. Imediat dupa asta am simtit cum am atins cu podul palmelor ceva... cald. Un lichid slinos; sange. Oh nu, sangele lui Madeline! Era absolut dezgustator!