Două sentimente

Capitolul 12

     N-am dormit aproape toata noaptea. Tot ce-mi trecea prin cap era decat intamplarea de ieri de la scoala, dar in special baiatul acela. Era ciudat faptul ca un criminal ma cunostea, si ma cunostea chiar bine. Oare chiar m-am schimbat? Ei bine, nu cred ca ar trebui atat de mult sa ma intereseze parerea unui tip ciudat care sigur nu avea o alta treaba mai buna decat sa sperie elevii unei scoli. Am auzit ca a tras destule gloante, insa alt lucru care m-a surprins la el a fost  ca a facut in asa fel incat sa nu raneasca pe nimeni, decat sa ii faca sa le fie teama. Dar de ce?

     Alt lucru ciudat este de ce am senzatia asta de deja vu cand simt ca vine un pericol. Si nu numai, exact asa m-am simtit cand i-am mirosit parfumul tipului acela. Era atat de familiar, si as putea sa jur ca este levantica si liliac. De ce? Nu stiu, intuitia.

     Nu pot sa inchid ochii, fiindca mi-e frica ca imi vor aparea iar in minte ochii lui verzi. Atat de verzi incat pana si Mama-Natura s-ar simti jenata in preajma sa. Si mai ales faptul ca erau perfect asezati.. pe chipul unui inger. O doamne, nu-i pot uita privirea aceea patrunzatoare. Si mai ales corpul acela splendid; as putea sa jur ca avea cele mai frumoase picioare pe care le-am vazut in viata mea.

     ”Ce naiba fac!? Nu, nu te mai gandi la el, Kate! Sa nu adormi!” imi dictam singura in cap, imediat ce constientizasem ca am inchis ochii, chiar daca numai pentru cateva minute.

     Trebuie sa fiu atenta. Daca a reusit sa ma gaseasca prima oara, sigur va mai incerca si a doua. Dar tot nu inteleg ce are cu mine? de ce nu a folosit arma ca sa ma omoare - nu ca as fi vrut - si de ce nu a plecat dupa alti elevi, ci m-a urmarit prin toata biblioteca. De ce?

     Pana la urma am adormit, in jur de oara 3:00. Si imi pare rau ca am renuntat asa de usor, insa aveam nevoie de ochii lui pentru a ma simti bine, de chipul sau, de el. Chiar daca doar intr-un amarat de vis.

Harry´s pov.

     Stateam tot la aceiasi masa, cu zecile de sticle consumate in fata, si pur si simplu nu mai vroiam sa ma ridic. Il auzeam pe Vane cum ma striga, si cum ma ruga sa plecam odata din restaurantul asta jegos de nici doua stele, insa nimeni nu ma mai putea cara de aici la cate sticle de bautura am baut.

     Nu puteam sa uit ce mi s-a intampat azi. Am gasit-o. Asta credeam ca o sa ma bucure cel mai tare. Insa am facut o mare greseala crezand in ea, sperand ca nu sunt un idiot pentru ceea ce simt pentru ea. Dar nu mai este la fel, e schimbata. Ei au schimbat-o.

-Idiotii! Nu merita sa- saa.. am incredere in-n ei.. ma balbaiam incercand sa ma ridic de la masa. O sa ii omor cu mana mea, exact asa cum am facut cu ”Waller”-ii. Si aia au meritat-o. Aveau-au.. scopuri malefice. ziceam in continuare fara sa stiu ce aberatii scot pe gura.

-Harry, ia-o usor! se repede Vane la mine cand eram gata-gata sa cad de la masa.

-Acum n-nu mai au.. imi continuam idea de parca ar fi un discurs care trebuie citit cap-coada.

-Eu zica sa mergem acasa. spune in timp ce ma ridica de la masa - ei bine, mai mult de sub masa - si ma cara afara din restaurant, pana la Maserati-ul meu negru.

     Cred ca n-am mai baut de mult timp atat de mult, si chiar daca as fi facut-o niciodata pentru o fata. Ce e in capul meu? De abia daca am atins-o vreodata, si nici macar n-am sarutat-o, si totusi ma comport asa. Ei bine, cred ca singurul motiv a fost ca mi-am pus prea multe sperante in ea, iar acum incepe sa devina ca toate celelalte tarfe. Doamne, de ce n-am putut sa fiu mai atent, si sa nu o duc la nenorocita aia de fabrica. Daca mitocanii aceia nu m-ar fi prins si nu mi-ar fi luat-o acum cred ca totul ar fi fost ok.