9

566 47 1
                                    

- Cand ar trebuii sa se trezeasca?

- Doctorul a zis ca se v-a trezii..

- Deja a trezut o zi de cand doarme...

Cine tot vorbeste? De ce ma simt asa de slabita? Unde sunt? Imi aimtesc ca eram inchisa in camera aceea rece. Imi deschid ochii si observ tavanul din camera, iar cele ce vorbeau erau fetele. M-am ridicat in sezut apoi am inceput sa ma gandesc. Cum am ajuns aici?

- Momo? imi aud eu numle si imi intorc privirea spre cele 3 fete ce ma fixase in priviri

Toate venisera langa patul meu si incepura sa imi puna intrebari peste intrebari.

- Sunt bine... zic eu facandu-le sa rasufle usurate. Cat timp am dormit?

- O zi intreaga, e seara deja, zise Ma Ri

- Serios? zic eu uimita apoi rad. Cred ca v-am ingrijorat...

- Si inca cat, zise Ji Ya

- Imi pare rau...

Dupa ce le-am convins ca sunt bine m-am dus la cantina fiinca imi era ingrozitor de foame. Era ora 10 seara iar cantina era complet goala. Nici femeile ce lucreaza nu mai erau. Am ajuns sa imi iau niste ramen din sertar. Sa speram ca imi ajunge.

Dupa ce am mancat am decis sa merg in sala de repetiti fiinca nu eram deloc obosita. M-am asezat pe banca si mi-am scos telefonul din buzunar. Se pare ca cineva mi l-a incarcat. Mersi fetelor. Deblochez telefonul si vad un mesaj de la un numar necunoscut. Deschid mesajul urmand sa il citesc. Ochii mi se maresc vazand cine era. "Momo, esti bine? Doctorul a zis ca nu e ceva grav insa de ce imi fac atatea griji? #JHope". J-Hope si-a facut griji pentru mine? Deodata un zambet mare imi apare pe fata. "Sunt bine. Sunt in sala de repetiti" raspund eu si observ ca deja citise mesajul.

- Nu doarme la ora asta? ma intreb eu

Oftez apoi ma uit la reflexia mea in oglinda. Tresar deodata cand aud usa deschizandu-se. Imi intorc privirea si il vad pe J-Hope cum respira greu.

- J-Hope sambae? intreb eu crezand ca nu vad bine

J-Hope se aporpie de mine intr-o secunda si incepu sa ma analizeze din cap pana in picioare.

- Esti bine? Te doare ceva? Ai vazut un medic? intreba el fara oprire

- Sunt bine, nu ma doare nimic, zic eu razand

Ne-am asezat pe banca si am inceput sa vorbim.

- Cum ai ajuns incuiata acolo, ma intreba el privind podeaua

- M-am dus sa ma antrenez acolo. Insa cand am vrut sa ies usa era incuiata...

- De ce te-ai antrenat tocmai acolo?

- Salile erau ocupate, ce puteam face? zic eu razand ironic

- Ceea ce conteaza e ca esti bine, zise el zambindu-mi

- Vrei sa vezi ce am dansat ieri? M-am inregistrat, zic eu scotand telefonul din buzunar

- Mi-ar placea, zise el entuziasmat

Am dat play la video si am inceput sa ne uitam impreuna. Eram foarte aproape unul de altul, asa de aprope incat bratele ne erau lipite. Amandoi ne uitam la video fara sa zicem nimic. Ma simt obosita. Ochii mi se inchid usor-usor.


-----------------------------------------------

Inca un capitol postat :) O sa ma pun si eu sa scriu incontinuare. Avand in vedere ca eu maine incep scoala... trebuie sa profit din plin de timpul liber si sa scriu cat de mult pot ^^ Eu am ajuns la capitolul 20 si cred ca voi scrie inca cel putin 5 capitole asa ca "Pas cu pas" v-a avea cel putin 25 de capitole + capitolele speciale ^^

Pas cu pasUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum