Trecuse o saptamana de cand eram internata in spital. Inca nu am vorbit cu nimeni, desii sunt intrebata in fiecare zi despre incident. Nici nu stiu daca pot vorbii sau nu. In privinta corpului, sunt mai bine. Inca am vanatai insa acum pot merge. J-Hope a stat langa mine in fiecare zi. Si-a anulat toate evenimentele pentru asta... De ce face asta? Nu e nevoie.
Stateam pe marginea patului si ma uitam cum J-Hope dormea pe patul din fata mea. Dormea asa adanc. Ii sunt atat de indatorata... dar eu ii fac numai rau. J-Hope isi deschide ochii si se uita la mine fara expersie. Insa vedeam ca e ingrijorat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
J-Hope se ridica si se aseza langa mine. Isi puse mana peste a mea apoi ma privii zambind. Eu mi-am coborat privirea spre mainile noastre si le-am privit fara expresie.
- Vrei sa facem o mica plimbare? intreba el iar eu ridic privirea dand afirmativ din cap
Mergeam unul langa altul fara sa zicem ceva. Eu imi tineam mainile in buzunarele de la camasa iar el le avea in buzunarele de la pantaloni.
- Ce vroiai sa imi spui in seara aia cand trebuia sa iesim la plimbare? intreba el iar eu ma opresc privind podeaua. S-a intamplat ceva? Te simti bine? intreba el apucandu-ma de umar
Eu i-am zambit punandu-mi pana peste a lui dand de inteles ca sunt bine apoi am continuat sa merg mai departe. Mergeam gandindu-ma la faptul ca vroiam sa ii zic ce simt pentru el. Cum sa ii zic in situatia asta?
- Momo? imi zise el numele iar eu imi mut privirea spre el. Cand vei vorbii din nou cu mine? zise el trist. Imi lipseste vocea ta...
Mi-am coborat privirea devenind si a mea trista. Vroiams a vorbesc cu el, insa nu ma simteam instare. Am continuat sa ne plimbat pentru o jumat de ora apoi ne-am intors in salon unde m-am asezat pe pat si am incepand sa ma gandesc profund. "Ar trebuii sa spun tot? Adica absolut tot. Agentia ar trebuii sa faca ceva in privinta lor, iar eu ar trebuii sa fac ceva cu sentimentele mele, nu?". Azi trebuie sa-mi fac curaj.
Stateam intinsa in pat si ma gandeam la tot. J-Hope era mai departe de mine vorbind la telefon. Eu imi iau telefonul nou, primit de la CEO, si intru pe internet. Deodata imi sare in ochi un articol "Momo dusa de urgenta la spital. Fanii l-au vazut pe J-Hope alergand cu Momo in spate prin ploaia puternica." Dupa ce am citi primele 2 propozitii m-am uitat la J-Hope profund. Acum ma simt si mai rau. El face atatea pentru mine si eu nici macar un cuvant nu pot sa spun. "Dupa o saptamana in care Momo e internata la spital agentia nu a dat detalii explicite. Sa speram ca Momo e bine" se pare ca toti sunt ingrijorati...
J-Hope se aseza pe scaunul de langa pat apoi imi zambii larg. Eu ma uitam confuza la el. De ce zambeste. Dar de ce? Ma face sa ma simt vinovata... Mi-am coborat privirea apoi mi-am acoperit fata cu ambele maini. De ce, de ce face asta?
- Cum poti zambii cand eu sunt asa? zic eu fara sa realizez ca am zis cu voce tare
