Pas cu pas

13

Mi-am intors privirea spre oglinda. Iar era plansa si ranita, iar imi pierduse increderea in mine si in abilitatile mele.

M-am ridicat de pe banca si m-am pus paralel cu oglinda. Am tras aer in piept si am zambit.

- Nu conteaza ce cred cei din jur. CEO nu vrea sa debutez fiinca sunt netalentata. Are incredere in mine si in abilitatile mele, trebuie sa am si eu! imi zic mie in oglonda

Mi-am pus castile in urechi si am pornit muzica. Acum eram numai eu si muzica, parteneri perfecti. Am inceput sa ma misc imediat dupa muzica. Cu fiecare miscare pe care o facem durerea aparea in mana mea, insa nu ma opream. Trebuie sa exersez mai mult si mai mult si mai greu, in fiecare zi.

Dansez ore intregi fara sa ma opresc, simteam cum corpul incepe sa-mi cedeze, iar mana deja nu o mai simteam. Decid sa ma opresc si sa ma asez pe banca unde beau o stigla de jumate dintr-o inghititura. Respiram greu si ma uitam la mana care dabi o miscam si pe care au aparut cateva unflaturi ce dureau la atingere.

Iau telefonul cu mana stanga si ma uit la ceas, era 2 dimineta. Mi-am sprijinit capul de perete si am inceput sa privesc tavanul. Parca oboseala incepea sa imi vorbeasca. Simteam cum ochii mi se inchid usor, insa usa deschizandu-se si inchizandu-se puternic m-a adus pe pamant.

- Ah.. M-am speriat, zic eu usurata

- Chiar asa urat sunt? zise Min Ki razand

- Nu am zis asta, zic eu ascuzandu-mi mana bagandu-o in buzunar. De ce nu dormi la ora asta?

- Doar ce am terminat antrenamentul cu baietii si ne indreptam spre dormitoare cand am vazut lumina aprinsa. Dar tu?

- Ma antrenez...

- Pari extenuata, se ingrijoreaza el deodata. Nu mai bine te duci sa te odihnesti? Am auzit ca vei debuta, zise el readucandu-mi aminte de ce sunt acum aici

- Mai stau putin, ar trebuii sa pleci, maine am auzit ca veti participa la Running Man

- Ah.. ai dreptate. Te-am lasat~ zise el iesind din incapere

Odata usa inchisa am scos mana din buzunar, durerea incepea sa reapara. Am decis pana la urma sa plec si eu. Cei-i drept, trebuie sa ma odihnesc.

In trum spre dormitoare mana a inceput sa ma injunghie asa ca m-am lasat pe vine tinand de mana si strangand din dinti.

- Esti bine? tresar eu odata ce umarul meu e atind de o mana mare

- Oh! J-Hope sambae, m-ai speriat, zic eu razand usor

- Scuze... S-a intamplat ceva? intreba el ingrijorat

- Uh? tresar eu tragandu-mi maneca peste rani. Nu, doar imi legam siretul, zic eu fara sa gandesc

J-Hope lasa privirea in jos si privi atent. Isi ridica privirea mai in sus si constat ca se uita la mana mea asa ca o pun la spate repede.

- De ce nu dormi la ora asta, cred ca esti obosit, chimb eu subiectul

- Am fost pana la toaleta. Sigur esti bine? intreba el din nou

- D- incerc eu sa zic da mana ma injunghie si ma opresc incepand sa ma stramb de durere

- Momo, esti bine? intreba el a treia oara de data asta foarte serios

Eu nu zic nimic decat incerc sa ascund durerea insa mana imi e trasa de la spate iar maneca data laoparte.

- Aaah, zic eu strangand din dinti mai ceva sa imi dea lacrimile

- CE AI PATITI LA MANA? intreba el mai ceva sa nu tipe