Pas cu pas

21

Au trecut cateva zile, insa parca au trecut ani de chin. Lasand faptul ca am filmat pentru niste reclame, prin "chin" ma refer la faptul ca fetele au devenit ciudate. Nici nu ma mai baga in seama, de parca nu m-ar vede. La cantina, cand ma vad, ocupa tot spatiul liber, fac galagie seara si chiar fac orice ca eu sa am de suferit. Ce au patit? O fi partea doi din ritualul lor de prietenie sau asa ceva?

Era osa mesei asa ca mi-am luat o portie de orez cu carne si m-am indreptat spre masa. Speram ca de data asta sa nu fie nevoie ca J-Hope sa plece de la masa zicand ca a terminat de mancat, desii nici nu incepuse, sau ca are planuri, desii ii stiu programul. Pana la urma inca sunt fana lui, desii acum e ceva si mai mult.

- OH, Momo e aici, zise Min Ki

- Iar sunt ultima care vine? zic eu razand uitandu-ma dupa un loc liber

J-Hope statea langa Ji Ya, iar langa ea Min Ra. Langa J-Hope era un loc micut pe care el il vazuse. J-Hope o impinse usor pe Ji Ya in asa fel incat spatiul micut s-a marit indeajuns sa ma pot aseza. Asa am si facut.

- Ce faci azi? ma intreba J-Hope

- Ma antrenez, ce pot face? zic eu razand ironic. De ce intrebi?

- Doar asa, zise el si incepu sa manance

Ne-am vazut toti de mancarea noastra pana cand fiecare ne-am terminat-o si am pornit spre destinatiile dorite. In drum spre iesirea din cantina Ji Ya, urmata de celalalte 2 fete, intra cu umarul in mine facandu-ma sa ma clatin usor. M-am uitat cum cele ele, mergeau ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ceva s-a intamplat, sigur.

- Esti bine? ma intreba deodata J-Hope aparand in spatele meu

- De ce nu as fi? raspund eu cu o intrebare apoi imi vad de drum

Ajunsa in sala de repetitii am inceput sa imi repet coregrafia iar si iar si iar si iar pan cand am simtit ca nu mai pot. Am repetat incontinuu, fara pauza. Eram transpirata, iar firele de par imi erau lipite de fata, se vedea extenuarea pe fata mea insa eu nu ma opream asta pana cand brusc am cazut in genunchi si am inceput sa respir foarte greu. Mi-am luat telefonul si m-am uitat la ceas. Era seara deja. M-am antrenat toata dupa-amiaza. M-am asezat pe jos si am continuat sa respir greu. In timp ce respiram greu simteam ca ceva imi apasa pe piept si cum ochii mi e umezeau.

Usa se deschide deodata insa eu raman nemiscata, cu parul acoperindu-mi fata.

- Momo? imi aud eu numele si tresar la auzirea vocii

Eu nu m-am miscat, inca nu imi revenisem.

Persoana respectiva, care era J-Hope, se apropie imediat de mine si ma apuca de umeri facandu-ma sa stau dreapta. Pun pariu ca arat ca un zombie.

- De ce arati in halul asta? intreba el dandu-mi parul de pe fata. Ai plans?

- Nu, sunt bine. Doar m-am antrenat, zic eu zambind fortat

- Ai ochii rosii, Momo. Chiar crezi ca ma poti pacalii? S-a intamplat ceva? interba el asezandu-se in fata mea

- Chiar sunt bine, nu am nimic, zic eu si imi mut privirea fiinca imi simteam ochii grei

- Iti este greu sa tii pasul cu promotiile? Sau e din cauza fetelor? S-a intamplat ceva intre voi? Am vazut ca nu se comporta tocmai frumos cu tine. Si am vazut azi la cantina ce a facut Ji Ya... zise el iar eu nu ziceam nimic. Momo, ma asculti? zise el facandu-ma sa ma uit la el

J-Hope ma privea cu ochii mari vazandu-mi lacrimile alunecand usor pe obrajii mei reci. Nu m-am mai putut abtine. Ma tineam de singurul fir ramas, care si acela pana la urma s-a rupt. J-Hope se apropie mai mult de mine cuprizandu-ma intr-o imbratisare mai calda de cat imi imaginam eu. Emotiile au pus stapanire pe mine asa ca am inceput sa plang mai rau in timp ce strangeam hanoracul lui in maini.