Pas cu pas

18

Deodata usa se deschise si ma ridic imediat in picioare.

- Oh, J-Hope sambae? Ce faci aici? intreb eu confuza

- Pai... Am venit sa te ajut cu coregrafia, zise el zambind larg

- Huh?... tresar eu. Stai... Adica persoana despre care vorbea CEO esti tu?

- Dap~ Ce? Te asteptai la altcineva? zise el razand

- Pai CEO a zis de un coregraf... Din cate stiu eu nu esti coregraf, zic eu derutata

- Nu sunt, insa CEO mi-a cerut sa te ajut crezand ca e mai bine asa. Hai la treaba, nu avem mult timp, zise el iar eu ma pun in fata oglinzii derutata

Ne-am asezat apoi pe parchet incepand sa discutam ce miscari sunt bune si ce ar trebuii imbunatatit sau eventual inlocuite.

Deodata usa se deschide iar amandoi ne indreptam privirea spre usa. Se pare ca erau colegele mele de camera.

- Putem sa ne antrenam aici? intreba Ma Ri dupa ce se uita ceva timp la J-Hope

- Nu, raspunse imediat J-Hope facanu-ma sa ma uit la ei. CEO a spus ca avem sala rezervata pana maine dimineata.

- Cum se face ca- incearca ea sa zica ceva insa Ji Ya ii pune mana la gura

- Atunci noi vom pleca, zise ea apoi le scoase pe cele 2 afara

- Ce vrei sa zici ca avem sala rezervata? zic eu uimita dupa ce usa se inchide

- E adevarat, rase el. CEO mi-a spus ca trebuie sa lucram cat de mult putem, continua el serios

Eu nu am mai zis nimic, am asteptat sa incepem sa punem planurile discutate la un loc. Am inceput sa dansam impreuna. El imi analiza pasii iar eu dansam cat de bine puteam.

- Partea asta. Aici, trebuie sa te lasi mai mult pe spate apoi sa incepi urmatoarea miscare, zise el apropiindu-se de mine

- Asa? zic eu in timp ce ma lasam putin mai pe spate

- Mai mult, zise el serios

- Acum e bine? zic eu abtinandu-ma sa nu cad

- Mai!

Incercam sa ma las mai pe spate insa simteam ca am sa cad in secunda urmatoare. Atunc J-Hope a venit langa mine, o mana si-a pus-o pe spatele meu iar cealalta ma apucat de mana.

- Uite... pana aici trebuie sa te lasi, zise el tinancu-ma sa nu cat. Crezi ca reusesti singura? ma intreba uitandu-se in ochii mei iar eu intra lui

J-Hope ma ridica apoi, dupa ce ma intind putin, incerc sa fac miscarea de la capat. Prima data nu mi-a reusit, a doua oara la fel, insa a treia oara a fost cu noroc iar miscarea mi-a reusit perfect.

- Bravoo~~~ zise el multumit

Eu am incepu sa zambesc foarte larg, nu credeam ca o sa ma antrenez vreodata asa razand. Ma simt asa bine.

Am continuat sa construim impreuna coregrafia. Parca eram o echipa de ani buni.

Dupa 6 ore de antrenament fara pauza ne-am oprit amandoi si am inceput sa respiram greoi.

- Ar trebuii sa luam o pauza? intreba el

- Asa cred, imi e foame, zic eu razand in timp ce imi dadeam parul de pe fata

- Hai sa mancam ceva, zise el zambind apoi facu un pas spre usa apoi se intoarse asteptandu-ma

Cum era 12 noapte culoarele erau pustii iar cantina de asemenea. Ne-am uitat in sertar dupa doua portii de ramen, insa...

- Oh, e numai o portie, zise J-Hope luand mica portie in mana

- Ce facem? inreb eu privind cutia apoi pe el

- Putem sa o impartim, daca vrei...

- Cum sa nu, zic eu zambind. Imi iau ceva de baut, vrei si tu?

- Da, eu o sa fac ramenul. Poti sa ma astepti la masa, zise el si desfacu ramenul si incepu sa se uite dupa o oala unde sa puna apa la fiert

Eu m-am dus si am luat doua cutiute de suc natural, apoi m-am asezat la masa asteptandu-l. Dupa scurt timp J-Hope se apropia de mine cu oala in mana. Cu o mana pune fundul pe masa iar cu cealalta aseaza oala pe fund. J-Hope se aseaza in fata mea apoi imi indreapta o pereche de betisoare ce le iau imediat in mana.

- Sper ca a iesit bine, zise el usor razand

- Sunt sigura ca e bun, zic eu zambind si infigand betisoarele

Am apucat o parte din ramen, am suflat de cateva ori apoi i-am bagat in gura. Am mestecat bine si am inceput sa imit un critic de mancare.

- Hmmm... Trebuie sa fiu sincera, nu? zic eu fara expresie

- Da, zise el speriat

- Pai... E DELICIOS, zic eu luand inco odata din ramen

- Waa, chiar m-ai pacalit. Am crezut ca am dat-o in bara, zise el razand. Nu manca tot! Vreau si eu! zise el si isi lua betisoarele in mana incepand sa manance

Am ras si ne-am batut pe ramen tot timpul cat am avut ramen in oala. A fost amuzant.

Dupa ce am dus oala am mai stat la masa pentru a vorbii diferite subiecte. Ma simteam ciudat, si nu din cauza lui J-Hope, ci ma simteam privita. Am inceput sa ma uit in jur insa nu era nimeni.

- E cineva acolo? intreba el intorcanduse. Nu e nimeni

- Mi se pare ca suntem priviti, zic eu apoi scutur din cap. Probabil e doar imaginatia mea

J-Hope se uita la mine atent dupa se ridica. Mi-am luat cutiuta cu suc apoi ne-am indreptat spre sala ca sa finalizam coregrafia.

Deodata ma opresc si ma uit in spatele nostru. Ma uit atent de-a lungul culoarului.

- S-a intamplat ceva? intreba J-Hope vazand ca m-am oprit

- Nu.. zic eu si continui sa merg

Cred ca oboseala imi joaca feste.

Am continuat sa ne antrenam si sa repetam coregrafia pana cand ne-a iesit pe nari. Cand in sfarsit am terminat, iar eu am invatat-o perfect, ne-am asezat pe podea, rasmati de oglinda.

- In sfarsit suntem gata, zic eu respirand greu

- Ai muncit din greu, zise el respirand la randul lui greu

- Multumesc ca m-ai ajutat, zic eu privindu-l

- M-am distrat. Imi place sa-mi petrec timpul cu tine, zise el privindu-ma in ochi

Mi-am intors privirea, uitandu-ma acum in fata. Cred ca mai erau in jur de 4-5 ore pana cand trebuia sa incep filmarile pentru debut iar eu sunt aici, epuizata.

- Datorita tie simt ca pot debuta fara griji, incep eu. Faptul ca m-ai ajutat si ai stat toata noaptea cu mine... multumesc. Seric, zic eu intorcandu-mi privirea si intalnindu-o pe a lui

- Ti-am zis. Chiar daca mi-a zis CEO sa o fac, nu m-a deranjat, m-am distrat si as mai face asta de o mie de ori, zise el zambind iar ochii il straluceau. Nu ai emotii? Vei putea dansa pe o scena, in fata fanilor, vei merge la emisiuni si vei aparea pe ecrane.

- Nu stiu, incep eu. La inceput am avut, insa acum nu stiu. Putin poate am, cine nu are? zic eu razand

- Dabi astept sa te vad pe scena, zise el uimindu-ma