ABRAXIS

Capitolul 2

         Privindu-se în oglinda înaltă, Morrigan își studie înfățișarea cu un ochi critic. Părul albastru, care îi ajungea până la baza gâtului, era acum dat pe spate, prins într-o plasă magnetică. Combinezonul alb, mulat, care o acoperea de la gât până la glezne, strălucea cu irizații argintii. Activând scutul inserat în benzile laterale, inspiră adânc și își trase cizmele albe în picioare. 

         Punându-și brățara multifuncțională pe mână, comută pe programul de luptă și o privi cum se mărește, irizații albăstrui pulsând pe ea. Își luă armele din rastelul de pe perete și ieși din cameră. Inspirând încă o dată adânc, închise ochii și își calmă bătăile puternice ale inimii. Apoi porni cu pași hotărâți spre sala de testare.

         Străbătând holul, trecu pe lângă camerele celor care îi fuseseră colegi timp de paisprezece ani. Știa cine locuia în fiecare cabină. Ajungând în capăt, coti spre dreapta, în zona în care holul se lărgea. Pe lângă ea trecură două fete de anul doi. Le salută cu o înclinare scurtă din cap. Amândouă erau abrax. Amândouă aveau înălțimea standard; un metru șaptezeci și cinci. Spre deosebire de ele, Morrigan era cu zece centimetri mai înaltă și mult mai solidă. Robustețea ei fiind chiar un subiect de glumă printre restul recruților, dar toată lumea știa că deținea și o forță care îi echivala fizicul.

         Ajungând în fața sălii de testare, așteptă ca sistemul să îi scaneze retina, apoi păși înăuntru de îndată ce ușa glisantă se deschise.

         Laboratorul era o încăpere imensă, albă, plină de aparatură menită să monitorizeze și să cerceteze tot ce exista atât în corpul uman, cât și în cel abraxian. Scanând brățara la panou, se apropie de asistenta care o aștepta cu un zâmbet pe buze.

         — Morrigan, spuse femeia, înclinându-se respectuos și îi făcu semn să o urmeze, conducând-o în centrul sălii și instruind-o să se așeze pe masa albă.

         Întinzându-se, Morrigan închise ochii, simțind scutul ridicându-se în jurul ei. În scurt timp, o multitudine de fascicule laser începură să se plimbe pe trupul ei, provocându-i mici furnicături pe piele. O simți și pe asistentă apropiindu-se și dându-i la o parte materialul de pe gât. Urmă o mică înțepătură, dar Morrigan nu reacționă, era antrenată să își controleze reacțiile, având o toleranță la durere.

         — Cam atât deocamdată. Ai reluat activitatea sexuală? vru asistenta să știe și scoase eprubeta care conținea sângele fetei, introducând-o în aparatul care începu să facă analiza completă.

         — Nu încă, răspunse Morrigan cu sinceritate. Drarian și-a folosit vibrațiile pe mine aseară.

         — Ah, deci asta era, șopti femeia, studiind imaginea de pe ecranul holografic. Am sesizat o creștere de nivel la oxitocine și endorfine. Ar trebui să începi să iei în considerare un partener, o sfătui, privind-o din cap până în picioare. Dacă e abrax... cu atât mai bine pentru tine, și surâse, făcându-i cu ochiul.

         — Depinde foarte mult unde am să fiu repartizată, nu pot să fac promisiuni până nu știu, ridică fata din umeri.

         — Aici îți dau dreptate, oftă femeia. Oricum, să nu aștepți prea mult timp. Activitatea sexuală e importantă în menținerea unei stări generale bune.

         — Am înțeles, dădu Morrigan aprobator din cap, zâmbind ușor.

         — Ești liberă, se întoarse femeia spre ea și o prinse de mână, introducând în cipul brățării toate datele.