ABRAXIS

Capitolul 8

         Ajungând în laborator, Zakai se îndreptă direct spre biroul tatălui său, ignorându-și colegele care îl priveau admirativ. Ajungând în fața ușii, activă panoul și, de îndată ce primi acces, intră înăuntru cu pași apăsați. 

         — De ce nu mi-ai spus? se rățoi el la părinte și, lovind cu palmele biroul, îl privi cu o expresie de nemulțumire totală pe chip.

         — Ce anume? vru Rohttyn să știe și lăsă capul pe spate, ochii săi violeți întâlnind albastrul de gheață a fiului.

         — Că ai angajat un asasin.

         Rohttyn se îndreptă de spate, sprijinindu-și coatele de birou, cu mâinile împreunate în față.

         — De unde ți-au venit ideile astea?

         — Te rog! spuse dezgustat Zakai. Nu te preface că nu știi. I-am citit dosarul aseară.

         — Nu scrie nimic de genul în dosarul ei, se prefăcu Rohttyn că nu pricepe apropoul.

         — Logic că nu scrie. Majoritatea detaliilor despre misiunile în care a fost sunt confidențiale.

         — Parcă nu te interesa viața ei, murmură părintele, cu o încruntătură între sprâncenele dese.

         — Când 80% din activitatea ei e secretizată, e normal să-mi pun întrebări.

         — Zakai, Morrigan e soldat. Atât și nimic mai mult, ridică bărbatul din umeri, dorindu-și să evite discuția despre acel subiect.

         — Nu, nu-i doar un soldat. Face parte din Corpul de Asasini. De asta a fost antrenată de Drarian. N-are rost să negi, am vorbit și cu ea aseară și mi-a spus că a fost în misiuni de eradicare. Întrebarea mea este: de ce naiba mi-ai aduce un asasin drept Gardian?

         — Pentru că e cea mai potrivită. Băiete, am impresia că nu realizezi cât de real e pericolul, șuieră Rohttyn, iritat de atitudinea bătăioasă a fiului. Xenowharii n-o să se oprească la un singur atac. Ți-au eliminat partenera, nu vreau să pună mâna pe tine!

         — Pierderea lui Davine a fost o tragedie, nu merita să moară, dar tot nu consider că..., începu Zakai, dar tatăl său îi aruncă o privire aspră, care îl opri din vorbit.

         — Davine a fost ținta lor, ne-au testat forțele. O să vină și după tine, de asta Morrigan e importantă.

         Bătând din picior, Zakai se îndreptă de spate, încrucișându-și brațele pe piept.

         — E asasin, chiar crezi că poți să ai încredere în ea? A ucis copii în raidurile alea!

         — Ți-a spus de ce? întrebă Rohttyn calm, căutând să își tempereze fiul.

         — Da, mârâi Zakai, displăcându-i nota de compasiune din glasul părintelui.

         — Atunci ar trebui să înțelegi de ce a făcut-o. Nimeni care trece prin ce a trecut ea nu rămâne indiferent.

         — Nu-i o scuză să ucidă.

         — Poate că nu, dar e o motivație puternică. Nu-ți mai face atâtea griji, știe de care parte a baricadei luptă. Cu ea ai să fii în siguranță și eu n-am să-mi fac griji tot timpul. Doar de această dată, Zakai... te rog, ai încredere în mine.

         Suprimându-și o grimasă, Zakai clătină dezaprobator din cap înainte de a se răsuci pe călcâie și a ieși din încăpere. Da, înțelegea motivația, înțelegea trauma, înțelegea teama și înțelegea și nevoia de răzbunare, dar nu aproba deciziile luate după. Era împotriva ucisului de orice fel. Nu admitea astfel de comportamente și nici nu voia oameni care aveau astfel de înclinații în jurul lui. Pentru el, luarea unei vieții era o tragedie, indiferent de motive. Era arhicunoscut faptul că era împotriva pedepsei cu moartea și că era un luptător activ împotriva măsurilor de gen.