ABRAXIS

Capitolul 6

         Cu o oră înaintea cinei, Morrigan, schimbată într-un combinezon negru și o jachetă albă peste, se îndrepta în limuzină spre complexul care servea drept centru pentru Consiliul Abraxian. Când ajunse, Zakai deja cobora treptele clădirii principale. 

         Dându-se jos din vehicul, Morrigan se încruntă spre el, scanând împrejurimile.

         — Parcă ți-am spus să aștepți să te preiau de la laborator, spuse ea printre dinți, nemulțumită că bărbatul ignorase un ordin direct.

         — Doar pentru că ai avut noroc în timpul testării nu înseamnă că sunt un copil neajutorat. Pot să-mi port și singur de grijă, îi aruncă el, intrând în limuzină.

         — Dacă puteai cu adevărat să-ți porți singur de grijă, eu nu mai eram aici! șuieră Morrigan, așezându-se pe bancheta din fața lui. Data viitoare când mai ignori un ordin direct, vor fi consecințe, îl amenință calm. Cât timp ești în grija mea, faci cum îți spun eu.

         — Da, să trăiți, salută Zakai zeflemitor, pufnind.

         Inspirând adânc să își țină temperamentul în frâu, Morrigan își duse mâna la brățară.

         — Zakai..., începu tânăra.

         — Taci! o întrerupse el, ațintind acuzator un deget spre ea. Am înțeles, ești Gardianul, și apăsă ironic pe ultimul cuvânt. Dar zău că nu mă interesează să facem conversație. Nu vreau să-ți știu raționamentele, povestea de viață și cu atât mai puțin nu-mi pasă de scuzele tale sau alte chestii de genul.

         Lăsându-se în față, tânăra își sprijini antebrațele de genunchi, privindu-l fix. Nu-i plăcea deloc atitudinea lui arogantă, de fapt, dacă era să fie sinceră, nu-l plăcea deloc. Nu avea caracterul tatălui său și îngâmfarea lui o călca pe nervi.

         — Ce-i? se rățoi Zakai, încrucișându-și brațele pe piept. Continuând să îl fixeze cu privirea, Morrigan nu spuse nimic. Ai de gând să te zgâiești la mine tot drumul?

         Oftând, tânăra se îndreptă de spate și îi întinse cipul.

         — Asta ce mai e? se încruntă bărbatul.

         — Dispozitiv GPS de localizare, îi răspunse ea sec. Conectează-l la brățara ta. În cazul unui atac, dacă suntem separați, pot să te găsesc.

         — Acum vrei să-mi monitorizezi și fiecare mișcare? pufni Zakai, întorcând capul pe geam.

         — Pune-l la brățară până nu ți-l pun eu cu forța, rosti printre dinți, simțind că se enervează.

         Sesizând modulația violentă a vocii ei, Zakai întoarse brusc capul spre ea. Analizându-i atent trăsăturile, constată că tânăra vorbea cât se putea de serios. Scrâșnind din dinți, luă cipul și îl montă, activându-l.

         — Bun băiat, îi aruncă, zâmbind răutăcios. Antrenamentele încep în zori, și îl ignoră restul drumului.

         După aproximativ treizeci de minute încordate, ajungeau în fața reședinței. Coborând ea prima, Morrigan scană discret împrejurimile, pășind în spatele bărbatului cu toate simțurile ascuțite. Ajunși în sala mare, Zakai se înclină respectuos în fața mamei lui, sărutându-i dosul mâinii drepte. Tatălui său îi aruncă doar o privire plictisită, în timp ce Morrigan rămase în apropierea ușii în poziția specifică, cu mâinile la spate și picioarele puțin depărtate.