ABRAXIS

Capitolul 5

         Oprindu-se în fața lui Rohttyn, Morrigan se înclină respectuos, cu un mic zâmbet în colțul buzelor. Zakai se ridicase deja de jos și se așeză la birou, ștergându-și sângele uscat de pe bărbie. Ringul se retrăsese și asistenta părăsise încăperea, oferindu-le iar intimitate.

         — Mulțumit? întrebă tânărul cu răceală, ținând un braț în jurul cutiei toracice, încercând să minimalizeze junghiurile dureroase.

         — Nu te-a testat pentru a-ți răni orgoliul, Zakai, îi răspunse calm părintele, privindu-l cu coada ochiului.

         — Dar ți-a făcut plăcere, mormăi el, strâmbându-se. Mereu îți face plăcere să îmi arăți că nu mă ridic la nivelul impus.

         — Scopul meu a fost să îți aflu punctele slabe pentru a-mi putea echilibra tactica, interveni Morrigan și, întorcându-se cu fața spre el, își reluă poziția inițială, cu mâinile la spate și picioarele puțin îndepărtate.

         — Ăsta e singurul tău scop? o măsură Zakai din cap până în picioare. Sau ai și altul acum că nu mai am parteneră? întrebă apăsat, săgetând-o cu privirea lui tăioasă.

         — Sunt soldat, Zakai, nu o domniță care se vrea răsfățată, îi replică ea iritată.

         — Zakai, îți înțeleg supărarea, dar sper că ești conștient de pericol, începu Rohttyn, întorcându-se încet spre fiul său. Contribuția ta e importantă, nu ne putem permite luxul de a ignora ce se întâmplă.

         — Am înțeles, creierul meu trebuie ținut în siguranță, spuse tânărul cu un rictus și se ridică în picioare. Pentru moment, serviciile tale nu sunt necesare, am să fiu în laborator, și porni cu pași apăsați spre ușă.

         Morrigan întoarse capul spre Rohttyn, cu o expresie întrebătoare pe chip.

         — Are dreptate, laboratorul e cea mai securizată zonă din tot complexul. Cunoscându-l, o să-și ocupe mintea cu date până îi trece supărarea că a fost învins, râse încet bărbatul, clătinând dezaprobator din cap.

         — Dacă mă detestă pentru testare, antrenamentele o să fie un iad, își încreți tânăra nasul, anticipând dificultățile care puteau apărea.

         — Nu-ți face griji, învăță repede, trebuie doar puțin... convins, zâmbi Rohttyn și îi oferi brațul. Hai să cunoști restul familiei, spuse el, bătând-o ușor peste mână când fata îi acceptă gestul.

         Însoțindu-l afară din încăpere, Morrigan îl urmă înapoi spre limuzină, menținând o expresie neutră pe chip. Așezându-se pe scaun, nu spuse nimic. Pironindu-și privirea pe fereastră, se rezumă la a se uita la clădirile impunătoare. După zece minute în trafic, ajunseră în fața unor porți înalte.

         Îndreptându-se de spate, inspiră adânc, ignorând durerea din capul pieptului, unde o lovise Zakai în timpul testării. Când porțile se deschiseră, Morrigan privi cu atenție câmpul electric care înconjura proprietatea și o ascundea vederii din exterior, dar, de îndată ce trecuseră de el, se trezi nevoită să își țină respirația.

         Locuința lui Rohttyn arăta ca un palat veritabil din vremuri străvechi. Întins și construit exclusiv din lemn ar fi putut rivaliza cu Palatul Imperial din Kyoto dacă acesta ar mai fi existat în timpurile lor. Pe lângă asta, vegetația luxuriantă aproape că îi tăie respirația. Nu mai văzuse niciodată atât de mulți copaci într-un singur loc. Cei din oraș erau doar din loc în loc, pentru un minim de confort pe când acolo, păreau să fie din abundență. Asta și grădinile de o frumusețe răpitoare.