ABRAXIS

Capitolul 4

         Deja echipată în costumația specifică absolvenților Centrului de Formare a Corpului de Protecție, pantaloni mov, strânși pe solduri și la glezne, bocanci negri, un bluzon mulat tot mov și șapca albă care îi acoperea părul strâns la ceafă, Morrigan aștepta în fața clădirii principale.

         Stătea nemișcată, cu picioarele puțin depărtate, mâinile împreunate la spate și privirea înainte. Lângă ea, Natasha, care abia îi ajungea până la umăr, își mușca buzele nerăbdătoare.

         — Ai să rămâi fără, șopti Morrigan.

         — Hă? făcu Natasha, clipind des.

         — Calmează-te, nu te mănâncă nimeni, continuă tânăra, fără a o privi.

         — Am emoții și pentru tine, se strâmbă femeia. Nu înțeleg cum poți să fii atât de calmă.

         — N-am motive să nu fiu, rosti plat Morrigan și niciun mușchi nu tresăltă în trupul ei lucrat.

         — Uite-l că vine, și Natasha inspiră adânc, îndreptându-și spatele.

         În scurt timp, o mașină lungă, tip limuzină, dar pe același principiu de electricitate, opri în dreptul lui Morrigan, care încă nu își schimbase poziția. Când sistemul hidraulic deschise ușa, din automobil coborî Rohttyn, salutând-o cu o înclinare scurtă.

         Lipindu-și brațele pe lângă corp, Morrigan întoarse salutul cu o înclinare de trunchi și își reluă poziția, analizându-l discret pe bătrânul abraxian. Arăta chiar mai bine decât prima dată când îl văzuse.

         Înlocuise combinezonul cu pantaloni negri, asemănători cu ai ei, strânși pe șolduri și la glezne, doar că în loc de bocanci negri, ai lui erau argintii, iar tricoul mulat era alb, scoțându-i în evidență pieptul lucrat. Părul negru era în continuare prins într-o coadă înaltă, în creștetul capului, în timp ce ochii violeți o priveau direct.

         — Morrigan Lovik, începând din acest moment, aparții oficial Consiliului Abraxian, o informă pe un ton oficial și urmând procedura, întinse brațul drept spre ea.

         Prinzându-l de antebraț, Morrigan dădu aprobator din cap, acceptându-și statutul.

         — Legile abraxiene devin și legile tale. Orice abatere va fi judecată de Consiliu, ne mai fiind supusă Codului de Conduită Uman, continuă el și își activă brățara holografică cu o mișcare scurtă a încheieturii.

         — E o onoare adusă moștenirii mele abrax, replică Morrigan și, ridicând mâna stângă, își apropie încheietura de cea a lui Rohttyn.

         Fără ca măcar să tresară, permise lamelei ascuțite să îi perforeze pielea. Sângele ei roșu se dispersă pe brățara abraxianul, sigilând pactul.

         — Din acest moment gradul tău e de Gardian, zâmbi Rohttyn și îi eliberă antebrațul. Sunt încântat să te avem printre noi, continuă și, răsucindu-se într-o parte, își duse mâna stângă la spate în timp ce cu dreapta îi făcu semn să intre în limuzină.

         Salutând militărește, Morrigan își relaxă poziția și intră în vehicul fără să privească înapoi. Nu mai aparținea statului. Orice legătură cu semenii ei era dizolvată din acel moment. Fără a-și lua rămas bun de la Natasha, se așeză pe scaun și așteptă ca abraxianul să se așeze în fața ei.

         De îndată ce Rohttyn își reluă locul și sistemul hidraulic închise ușa, bărbatul se relaxă și, luând un cip magnetic, îl întinse spre tânără. Luându-l, Morrigan îl introduse în brățară. Un ecran holografic apăru în fața ei, pe el derulându-se diverse informații.