ABRAXIS

Capitolul 7

         Nici nu terminase bine de se șters de apă că panoul țiui strident, informând-o că avea musafiri. Trăgând pe ea un chilot alb și o bustieră la fel de albă, se apropie de panou. În fața ușii ei stătea Zakai, cu mâinile la spate și o expresie încruntată pe chip. 

         — Ce vrei? întrebă Morrigan ascuțit, iritată că era deranjată după terminarea programului.

         — Trebuie să vorbesc cu tine, îi răspunse bărbatul cu o expresie dârză.

         Înțelegând că acesta nu avea să plece până când nu îi făcea pe plac, Morrigan oftă și apăsă butonul, urmărind ușa cum glisează.

         — Deranjez? aruncă Zakai doar de complezență când trecu pe lângă ea.

         — Ascult, rosti în schimb Morrigan, încrucișându-și brațele sub sâni, deloc rușinată că stătea în fața lui doar în lenjerie intimă.

         Întorcându-se cu fața spre ea, Zakai trase scaunul de lângă birou și se așeză pe el picior peste picior, măsurând-o pe tânără din cap până în picioare. La prima impresie, trupul ei musculos, bine proporționat, îi îndulcea, într-o oarecare măsură, duritatea. Dar iluzia se risipi când, la o analiză mai atentă, observă multitudinea de cicatrici care îi acopereau pieptul, abdomenul și picioarele.

         — În raportul tău scrie că în ultimii patru ani ai fost în misiuni pe teren, începu el, revenind cu privirea spre ochii ei.

         — Toți cei din centru merg pe teren în timpul treptei superioare, îi răspunse ea, ridicând apatic din umeri.

         — În Zona de Refugiu, se încruntă el. Studenții din treapta superioară nu merg în Zona de Refugiu, și tonul său se înăspri.

         — În mod normal, nu. Nu merg în acea zonă, dar eu am fost antrenată de Drarian, îi explică ea vag, sperând că acel detaliu avea să îi distragă atenția.

         — Nu, dădu Zakai dezaprobator din cap. Faptul că ai fost antrenată de un abraxian nu se pune. Nu e specificat nimic de genul în raport, din contră, detaliile sunt trecute ca fiind clasificate, de ce? și se ridică în picioare, apropiindu-se de ea.

         Punându-și mâinile în șold, Morrigan lăsă capul în jos, inspirând adânc. Ar fi trebuit să se aștepte că urma să fie luată la întrebări, dar nu se gândise nicio clipă că Zakai avea să fie cel curios să afle detalii.

         — Încăperea asta e lipită de zona mea. Vreau, nu vreau, mi-ai fost băgată cu forța în spațiul personal. Ești Gardianul meu, chiar dacă eu n-am fost de acord, continuă el, mai mult mârâind cuvintele. Dacă tot ai ajuns să-mi fii atașată și urmează să petrec aproape 80% din timp cu tine, vreau să știu cine naiba ești. De ce sunt informațiile clasificate?

         — Pentru că n-au fost doar simple misiuni de recunoaștere, au fost misiuni de exterminare, rosti Morrigan, ridicând privirea spre el și expresia ei golită de orice emoție îl făcut pe bărbat să se încrunte. Eu am cerut permisiunea de a însoți echipa repartizată în acea zonă.

         — De ce?

         — Am avut motivele mele.

         — Nu accept doar atât, vreau să știu adevărul!

         — De ce te interesează? Parcă spuneai că nu vrei să știi cine sunt sau care e povestea mea, ripostă ea rece și, răsucindu-se pe călcâie, se apropie de ferestrele înalte.