Find you

XXII

!!!Anunt important la sfarsit!!!

K A Y L A

Blake...

Am aprobat tematoare iar el mi-a luat mana de la ochi si gura. M-am smucit din bratele sale vrand sa merg spre pat, dar odata ce ochii s-au obisnuit cu intuneriul, mi-am dat seama ca abia puteam vedea ceva, asta insemnand ca draperiile erau trase si nu lasa lumina sa intre.

- Ce cauti aici? Esti nebun? ma rastesc in soapta la el, tot ce aud din partea sa fiind un chicot.

- Imi era dor de tine, spune continuand sa rada, puftesc nervoasa pipaind pe birou dupa telefon.

- Si tu vrei sa te cred? ma incrunt cand aud un "poate" soptit. Imi rostesc ochii si iau telefonul ce imediat imi este smucit din mana.

- Ce crezi ca faci? vocea sa rece ma face sa inghet si sa ma blochez... chiar asa... ce aveam de gand?

- Am vrut doar sa...

- Uite Kayla, stiu ca esti nerabdatoare sa afli ce print pe cal alb ti-a furat inima, dar pana atunci mai ai de asteptat. spune razand slab iar eu pufnesc incrucisandu-mi bratele la piept.

- Tu esti printul meu pe cal alb?

- Nu. Eu sunt monstru ce te-a distrus si va continua sa o faca. Iar tu esti ingerul ce o sa ma scape de blestem.

Priveam pierduta undeva spre fata sa intunecata. Doar reflexiile de albastru al ochilor sai se mai zareau. Cuvintele sale, melancolice, m-au luat cu ele ducandu-ma intr-un alt univers. Vorbea cu mine de parca m-ar cunoaste de o viata, de parte ar sti totul despre mine. Iar eu... ma simt asa de... bine in preajma sa...
Cine esti tu, Blake?

- Ce dragut, am soptit intr-un final lasandu-mi privirea in pamant.

Mainile sale mi-au inconjurat talia dezgolita tragandu-ma aproape de el. Am oftat sprijinindu-mi fruntea de pieptul sau, in timp ce el ma strange puternic in brate. Mirosul de tutun combinat cu parfumul puternic, imi invada simturile facandu-ma sa imi inchid ochii pentru a memora acest moment.

- Ce a spus doctorul? vocea sa groasa a spart toata linistea asternuta facandu-ma sa ma cutemur.

- Ca nu imi pot reveni decat daca imi amintesc de lucruri din trecut, mormai departandu-ma de el pentru a merge la birou, lucruri pe care Mira prefera sa le tina departe de mine, oftez puternic.

- De ce ar vrea asa? il aud pasind aiurea prin camera facandu-ma sa ma sprijin de mobilier si sa privesc prin intuneric.

- Nu stiu. Dar stiu ca este tarziu iar mie imi este cam somn deci...

- Minunat, si eu sunt obosit, deci hai la somn! tresar cand aud cum se tranteste pe pat si mai apoi isi descalta... tenisi.

- Stai c-ce? ma balbai facand ochii mari si apropiindu-ma sfioasa de pat. Am inghitit in sec cand mana sa a prins-o pe a mea tragandu-ma in pat. Am marait nervoasa la baiatul ce a inceput sa rada, apoi am oftat si m-am asezat mai cobod.

- Si... blondo, mormaie asezandu-se la fel ca si mine cu fata in sus, cum e viata fara trecut?

- Ciudata...cred, am oftat.

Nu stiam ce sa raspund. Orice raspuns ar fi dus la un subiect pe care nu aveam sa il inteleg nici cum.
Sunt suficient de sigura ca acest Blake stie ceva, dar la fel de sigura sunt si ca nu imi va spune, deci nu ma va ajuta cu nimic.

- Ciudata, in ce fel?

- Nu stiu. Pur si simplu lumea vorbeste despre lucruri ce eu ar trebui sa le stiu, sa mi-le amintesc. In schimb, ce fac eu e sa ii privesc sperand sa mai aflu cate ceva.