Find you

XXVII

Play melodia de la media.

__________

A U T O R

Viata ne obliga sa ii urmam regulile. Fiecare are o soarta stabilita de acctiunile noastre din prezent, ce dispar in trecut si care ne influenteaza viitorul.

Fiecare om este unic in felul sau. Toata lumea va avea ceva diferit. Nu exista oameni asenatori. Nici macar gemenii nu sunt indentici... daca nu mai multe lucruri, macar unul, va exista undeva in adancul lor ce ii va diferentia.

Fratii Evens mereu au fost speciali in felul lor, chiar daca de cele mai multe ori au dat-o in bara. Si ingnorand greselile lor, viata tot nu a aratat vreun semn de indurare fata de acesta familie.

  ~ In prezent~
~ 25 Decembrie~

Atatea lumini ce ii fug prin fata ochilor, ce se duc in diferite directii. Atatea voci necunoscute ce tipa disperate dupa ajutor, pentru mica blonda ce zace inconstienta pe targa.

Ranile deschise ii acopera usor corpul, iar chipul sau palid o fac pe Kayla sa para a fi morta de ore bune. Asistente si doctori intra si ies repetat din sala de operatii, fara sa dea vreun semn despre starea Kaylei.

Acum, indura atata suferinta pentru un accident ce si in trecut sa intamplat. Micuta Kay a plecat intr-un suflet dupa iubirea ei ce era in aeroport in noaptea de Craciun. Totusi, niciodata nu s-ar fi asteptat ca un accident sa ii opreasca drumul. Ea a pierdut controlul masinii ce a trat brutal intr-un stalp de iluminat, aflat pe marginea strazii.

Acum, familia Evens isi serbeaza pentru a doua oara dimineata de Craciun in spital. Fiecare in parte fiind distrus de cele intamplate, fiecare suferind in tacere dupa fata ce sta inca inconstienta.

K A Y L A 

Intre lumina si intuneric e o linie subtire.
Alegi lumina, iti traiesti viata ca fiind o minciuna.
Alegi intunericul, iti traiesti viata ca fiind una mai dura decat te-ai fi asteptat.

Si totusi, nu mai am nimic de pierdut acolo.
A pierdut atat de multe.
Am incercat sa repar atatea lucruri, si in schimb, le-am inrautatit.

Lucas e suparat pe mine.
Mira nu mai vrea sa ma vada.
Tata e sigur dezamagit de mine.
Si pe Aryan doar ce l-am regasit, iar acum... Acum il pierd pentru a nu stiu cata oara.

Frica pune, incet, incet stapanire pe corpul meu si simt cu lumina alba, prea puternica, pare ca se apropie tot mai mult de mine . Am oftat si m-am ridicat de pe iarba atat de verde, atat de vie.

Am pasit sfioasa catre copacul copilariei mele, catre locul unde toate visele deveneau realitate. Copacul in care, eu si Luck aveam o casuta construita de tata si unchiul. Copacul unde veneam dupa scoala cu Mira, si unde statea ore vorbind. Copacul langa care am avut familia aproape. Unde tata era vesel, zambitor, si mama era protectoare si grijulie.

-- Imi vreau viata inapoi ! am tipat cat am putut de tare.

-- De ce? Ai renuntat. am auzit vocea dulce, branda, a mamei mele.

Cuvintele ei m-au ranit, dar simplul fapt ca i-am auzit vocea m-a facut sa sar in capul oaselor si sa privesc in jurul meu. Era la fel de frumoasa. Avea in continuare aceasi ochi albastri, acelasi par blond, acelasi zambet linistitor. Dar un zambet nu era suficient.

-- Nu am renuntat. Nu renunt. Nu pot, repet tipand puternic la ea. Nu acum, oftez cazand in genunchi.

I-a auzit pasii usor prin iarba mica. Am lasat lacrimile sa imi curga pe obraji, si mi-am asezat capul in poala ei, simtindu-ma atat de in sigurata.

-- Scumpa mea, tu nu ai ce cauta aici, dar nu ma opun sa ramani.

-- D-dar trebuie sa ma--

-- Stiu. Si o vei face, nu ii vei lasa pe tatal si fratele tau singuri.

Mi-am sters lacrimile cu podul palmei si am privit-o atenta, pentru a nu pierde vreun detaliu. Era serioasa, foarte serioasa. Am inghitit in sec si am incercat din rasputeri sa o conving sa ma lase sa raman cu ea, dar raspunsul a fost acelasi.

Ajunsa la capatul puterilor am incuviitat cu inima rupta si am intrebat-o cum ma pot intoace.

A U T O R

Si asa, magia de Craciun a facut ca blondina sa se trezeasca si sa fie intr-o stare de sanatate mai buna decat s-ar fi asteptat doctorii. Si totusi, vinovatia inca o apasa pe Mira. A zambit trist, a pus mana pe telefon, si l-a sunat.

El a venit intr-un suflet sa o vada pe blonda sa. Total ravasit a privit inprejur dupa bruneta, ce statea lipita de usa Kaylei, privindu-l zambind. A mers si si-a imbratisat strans varul ce inca o iubea pe micuta intepata. A sarutat-o lung pe frunte, apoi, luandu-si inima in dinti, a deschis usa salonului.

Odata intrat, nu a mai avut cale de intoarcere. Ochii sai albastrii se fixase deja pe el, iar zambetul ce pusese stapanire pe chipul ei era unul de milioane. Lacrimile au inceput sa ii invadeze chipul, usor palid, iar observad acestea Aryan merse intr-un suflet langa patul iubitei sale.

A imbratisat-o.
A sarutat-o.
Apoi i-a spus cele doua cuvinte ce nu au mai fost auzite de urechile ei de mult timp.

Dupa ce Kay a fost externata, Aryan a ajutat-o sa se intoarca acasa, alaturi de familia sa, de prietenii sai, de fratele sau.

Minunata sarbatoare.
Marea sarbatoare de iarna.
Miracolele.
Magia Craciunului.

Toate astea au facut ca Aryan si Kayla, dupa o lunga insiruire de aventuri, sa ajunga pana la sfarsit impreuna, alaturi de toti cei dragi.

-- Kayla?

-- Da Mira.

-- Ce urmeaza mai departe?

-- De data asta, isi priveste scurt iubitul si prietenii apoi se uita dinou la prietena ei, nimic. De data asta sunt fericita cu ce am. Nu e mult, dar e al meu, si nu as renunta la viata mea pentru nimic in lume.

Sfarsit

In regula, nu stiu cat va intereseaza dar vreau sa va spun sincer ca am plans. De saptamani bune tot scriu la acest capitol si niciodata nu imi placea cum iese.

De data asta pot spune cu mana e inima ca seriile "Dangerous Love" ; " I need your love" si "Find you" sunt oficial terminate.  La acesta carte mai am de postat doar epilogul ce nu stiu sigur cand va aparea.

Acum, va rog, nu imi sariti in cap. Stiti  bine ca pana la urma avea sa ia sfarsit. Sper ca am putut sa fac si eu ceva bun de cand sunt pe acest site numit wattpad, si sper sa imi urmariti si celelalte carti daca vreti sa mai vedeti lucrari de ale mele.

"Bipolaritate (in curand)"

"I'm still here"

"Flori in par"

*-*