Prolog

69 5 7
                                    

10 August 2011

«Încântat, Lorenzo» zâmbește subtil, acel zâmbet misterios care ascunde atâtea. Întinde mâna în intenția de a o strânge pe a mea. «Monica îmi pare bine» îi strâng mâna și cred că in momentul ăla mi sa afișat un zâmbet pe buze. Nu mai știu..ochii mei căprui se pierduseră in ochii lui de aceași culoare. Toată atenția era asupra lui. Controlul era pierdut demult, el îl deținea. Se juca cu mine din priviri. Mă săruta în imaginațile mele ascunse, eram doar noi doi in acea încăpere, sau cel puțin în mintea mea așa era. «Monica» acea voce puțin răgușită dar dulce în același timp mă trezește la realitate și realizez că încă îi țin mâna acestui străin. "Pff cât de proastă poți fi Monica?" Mă cearta subconștientul din mintea mea.

Încântat, LorenzoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum