Misiune Cu Scântei

Capitolul 1

Intru pe ușa de lemn care scârțâie enervant. Camera este distrusă total si pot zări cu usurinta urme de sânge pe podea. Geamurile sunt sparte si praful se instalase pe măsuta maro. O ceașcă de cafea este inca prezenta pe masa, lasand la iveală doar zatul care se afla in ea.

Nu înțeleg de ce ma aflu in aceasta încăpere, dar încep sa pașesc înăuntru, parca intrând intr-un mister care trebuie deslusit. In fata mea se afla scările. Privesc sus la etaj si urc cu putina reținere pe prima treapta.

Cu cat inaintez mai mult cu atât imi pot auzi inima cum bubuie tot mai tare. Ajuns sus, in fata mea se întindea un hol imens cu mai multe rânduri de usi.

Incerc sa deschid cateva usi care par a fi încuiate dar intru pe prima ușa care se deschide si vad o camera care cândva a fost dormitorul unui bărbat.

-Taylor!

Cu o voce destul de stranie, numele meu răsuna in acea camera de mai multe ori la rând, sunetul venind dinspre baie.

-Taylor!

Mintea imi spune sa o iau la fuga dar acolo putea fi răspunsul la întrebarea mea:Ce caut aici?

Simt o presiune mai mare asupra mea cu cat ma apropii de acea încăpere. Daca nu voi face pasul asta acum stiu ca nu o sa ma mai pot întoarce aici. Inspir mult aer si deschid brusc ușa.

O baie obisnuita. Expir usurat oarecum si pășesc înăuntru.

-Taylor!

Vocea venea chiar din spatele meu, iar instinctiv am scos pistolul si l-am îndreptat spre direcția sunetului. Ramân blocat cand imi vad reflexia in oglinda, alături de un mesaj scris cu sânge:" Tu urmezi! Mack."

Ma trezesc intr-un lac de sudoare. E numai vina mea. Din cauza mea, Mack este mort. El a fost colegul meu in misiunile de la lucru timp de 3 ani si in tot acest timp a fost prietenul meu cel mai bun.

Ma arunc inapoi in pat si încerc sa imi controlez respiratia. Va fi o zii lunga. Cum voi putea sa dau ochii cu Anastasia, soția lui Mack, la înmormântarea de astăzi?

Dupa ce imi fac un dus fierbinte, ma apropii de oglinda dulapului. Arat destul de groaznic, Mack zburdand in capul meu si amenintandu-ma cu moartea.

Imi usuc parul meu castaniu, apoi cu putin gel ii dau forma dorita. Din dulap iau costumul negru care il asortez cu o camasa si o cravata de aceeași culoare.

Urc in masina si conduc pana la o biserica destul de micuta. Imi parchez vehiculul si ies cu tragere de inima din el.

Vad o mulțime de oameni imbracati in aceleași non-culori ca si mine, cum intra pe ușile clădirii.

Trag aer adânc in piept si ma îndrept si eu spre acel loc. Trec de usile din lemn masiv si parca dau de o lume cu totul noua.

Stilul gotic al bisericii, nu foarte înalta dar destul de luminoasa, este înfrumusetata de vitraliile de pe aproape toate geamurile.

Arunc o privire peste toata lumea care mișună in sala si pivirea mea se opreste la o blonda care este asaltata de toți oamenii care isi exprima condoliantele.

Isi muta ochii inlacrimati de la persoana cu care vorbește, si ii găsește pe ai mei.

Ii face semn bătrânei din fata ei ca revine intr-un minute, il ia pe baietelul de langa ea de mana si vine prea mine, zambindu-mi slab. Se vede de la o posta ca suferința ei e foarte mare. Mack era totul pentru ea. Au fost căsătoriti de 6 ani, având doi băieței , unul de 4 ani iar celălalt de 2 ani.

- Buna Anastasia. Condoliante.

-Taylor. Ma bucur tare mult ca ai venit. Spune punându-și mainile pe umerii mei si tragandu-ma putin in jos pentru a-mi săruta obrajii.

-Buna pustiule! Spun băgând  mana in parul baietelului din stânga femei si ciufulindul.  Cum te mai simți? Intreb mutandu-mi privirea din nou spre blonda din fata mea.

- Vom fi bine. As vrea sa te rog ceva, Mack s-ar bucura mult sa spui tu cateva cuvinte despre el.

-Uite Ana...trebuie sa gasesc bine cuvintele pentru a nu o răni, dar chiar nu as vrea sa fac lucrul acesta...nu pot sa fac asta..as vrea sa pot dar nu..eu..ahm..

-Taylor! Ma readuce cu capul pe pământ. Este inregula. Voi caută pe altcineva.

-Imi pare rau..

-Multumesc ca ai venit. Spune, se întoarce in alta directie si da sa plece dar se întoarce brusc spre mine. Inca ceva Taylor.. Nu este vine ta ca Mack este mort. Eu nu te invinuiesc si ar trebui ca tu sa faci la fel.

Si pleacă nelasandu-mi timp sa ii mai spun ceva. Un domn, care cred ca este fratele lui Mack, se urca la amvon si ne atrage atenția ca slujba va începe.

Imi fac loc pe ultimul rând si ma așez, privirea fiindu-mi țintita către sicriul in care ar trebui sa stea trupul prietenului meu, dar a fost zdrobit la momentul accidental al misiunii noastre.

O poza mare cu Mack se aflat in stânga sicriului...era asa fericit, iar eu i-am luat toata fericirea.

Programul a timul aproape o ora jumate, la sfârșit, anunțându-se locul din cimitir  unde ne vom întâlni cu toții peste alta jumate de ora.

••••••

Mirosul de iarba tăiată imi învăluie narile, in timp ce merg in spatele gloatei de oameni, pana se ajunge la groapa, fiecare luând un alt sens inconjurand-o.

Un bărbat putin mai învarsta, care cred ca este pastorul bisericii, deschide cartea sfântă si citește din ea.

Ma dau cu câțiva pași mai in spate si încep sa analizez fiecare om in parte. Totul a fost bine pana am ajung la o bruneta.

Ochelarii de soare de pe fata ei nu ma lasa sa pot observa trăsăturile faciale iar curiozitatea ma împinge sa ocolesc majoritatea oamenilor si sa ma apropii mai mult de ea. Era slaba, având o rochie mulata care ii accentua formele.

Are pcioarele lungi si subtiri acoperite de o piele alba iar parul nu foarte bogat dar lung pana aproape de fund.

Ajung in dreptul ei si ca un prost ma holbez vreo 5 secunde la ea, încercând sa mi-o imaginez fără ochelarii care imi blochează privelistea. 

-Ai o problema?

Fără sa imi dau seama , întrebarea imi este adresată chiar de insasi frumoasa bruneta din dreapta mea.