Misiune Cu Scântei

Capitolul 9

Au trecut mai bine de doua saptamâni cand sunt ținut in spital. Simt ca cedez psihic. Nu sunt făcut ca sa stau in pat toata ziua. Eu sunt făcut ca sa fiu pe teren si sa ii prind pe tipi rai.

- Serios sora! Cat mai trebuie sa stau aici? Intreb in timp ce asistenta imi verifică pulsul.

- Iti vom face toate analizele si daca totul este ok, maine vei putea pleca acasa.

-Slava cerului. Suspin si ma arunc pe spate.

Măcar Hailley e aici. Nu a plecat nici o clipa doar cat sa facă un dus si sa mănânce. Am insistat sa meargă acasa sa se odihneasca dar intr-o zii la chemat pe Morgan sa vorbească cu mine căci ne certam in contiinuu.

-Morgan! Pentru numele bunului Dumnezeu! Trimite-o acasa! Nu se poate odihni de loc aici.

-Taylor! Coboară tonul! Va pleca acasa cand ii voi spune eu! Momentan rămâne sa te păzească. Habar n-ai ce poti pati?

-Ce pot sa pățesc sefu'? Sa pic din pat?

-Nu fii ironic cu mine ca te zbor din postul tau cat ai clipi! Spune si ma prinde de gulerul bluzei. Ma uit atent in ochii lui si oricât de mult as dori sa ii comentez imi înghit cuvintele.

-Imi pare rau.

Imi da drumul la bluza si se îndreaptă de spate. Isi aseaza mainile pe solduri si isi întoarce privirea.

-Abdullah e pe urmele tale! Te cauta in orice loc si a comis multe crime pentru a te gasi. Nu imi pot permite sa te pierd Taylor! Nu înțelegi ca poate ajunge aici in fiecare moment? Tu esti slăbit si te cafteste imediat daca nu esti sub observatiile unu agent! O secunda de neatentie si esti dus!

Parca ii aud si acum vocea, părea asa de tensionat.Dar uite. Au trecut doua saptamâni si nici urma de Abdullah. Sa vina numa pe aici sa vadă ce plătește.

- Am fost pana la asistenta. Zice ca maine poti pleca.

-Multumesc Hailley.

Nu imi raspunde, doar zâmbește slab. In ultimul timp ma evita si nu stiu de ce dar oricum zilele astea am degand sa am o discuție cu ea. Nu astăzi, acum e tarziu si toți nervi sunt întinși. Soarele a dispărut si cred ca e tipul pentru mine sa dorm.

Sar un fund ca ars cand se aude o bubuitură. Privesc amețit in încăpere. Nimic. In schimb pe hol, toata lumea tipa si fuge.

Cobor din pat si merg către usa salonului.

-Daca in momentul asta nu imi spui unde este iti zbor creieri tanti!! Tipa un bărbat către asistenta de la biroul de informatii. Are cagula pe fata si pistolul îndreptat către femeie, care tipa si cauta ca disperata printre dosare.

-Cum il cheamă? Intreaba femeia cu vocea tremurata.

-Taylor Kurt!

-Ce crezi ca faci aici domnule? Spune un gardian in timp ce se apropie in fuga .

Criminalul se întoarce si il impușca iar gardianul cade jos. Asistenta tipa si începe sa plângă. Ma uit atent si in stânga lui mai este un bărbat întins pe jos si intr-o balta de sânge.

"572 11  focuri de arma la spital. Solicit întăririi."Aud in transmitarul meu care este pe undeva pe un raft. Am reusit sa disting vocea brunetei care cheama inca o echipa de la secție. Imi scot capul atât cat sa vad ce se petrece pe hol.