Misiune Cu Scântei

Capitolul 14

   O urmaresc cu privirea pe bruneta apoi ies din masina.

- Stii ca nu ai de ce sa te rusinezi de mine. Spun zambind. Ma ignora si urca scarile de la casuta decenta in fata careia am parcat. Ne pozitionam de oparte si de alta a usii in timp ce Hailley bate.

Cativa pasi se aud venind inspre noi apoi usa se deschide si un tanar de vreo 20 de ani isi face aparitia.

-Keith? 

-Da.

-Trebuie sa vorbim. Spune bruneta aratand insigna.

- Sigur..spune si ne face semn sa intram in casa.

   Frumos aranjata in interior, cu mult alb si crem, camera are o temperatura destul de scazuta.

-Il cunosti pe acest barbat? Intreb,  aratand o poza cu suspectul nostru.

-Da, Flavio McIntire, este tatal meu vitreg. 

-Te-a contactat?

- A sunat ieri de pe drum. Parea agitat.

- Ce a spus? Intreaba bruneta asezandusi bratele la piept.

-Cineva il urmarea. A zis ca a facut o prostie dar nu mi-a pus ce. Spune atintind-o pe Hailley cu privirea..ne ne ne..la mine pustiu..la mine nu la ea..lasa cateva secunde moarte apoi se uita la mine..asaa..bun baiat. A sunat de pe un numar de Wisconsin. Cunosc prefixul pentru ca avem o cabanade vanatoare acolo. I-am spus sa sune la politie dar a zis ca nimeni nu ii va crede povestea.

- Ai fii surprins. Auzim tot felul de lucruri. Spune bruneta cercetand cu privirea locuinta.

-Am nevoie de adresa cabanei. Daca e cineva acolo care il cunoaste vrem datele lui. Incepe si scrie Keith. Spun intinzand carnetelul meu de notite si un pix.

  Dupa aproximativ 5 minute, baiatul imi da toate informatiile.

- Multumim ca ai fost deschis cu noi. O zii frumoasa. Spune bruneta si iasa din casa. O prind din urma si mergem inspre masina. Telefonul imi suna iar pe ecran imi apare numarul lui Blake. 

-Yo Taylor. Sunt Blake, ati avut noroc cu buncarul?

- Cu ce? Intreb oprindu-ma in loc.

- Da, tocmai am controlat casa lui Keith McIntire. Prin satelit. Pe cadastru scrie ca exista o structura in spate ca in perioada razboiului rece, un buncar autorizat.

Imi dau ochii peste cap si inchid telefonul.

- Ce sa intamplat? Intreaba Hailley pozitionandu-se in fata mea.

- Stai o clipa, mai e ceva. Spun si ma intorc de unde am venit. Fortez usa de la intrare, il vad pe Keith, si il prind de gulerul camasii.

-Ai doua secunde sa imi spui ce se inampla sau o iei pe coaja. Spun taradul pana in curtea din spate care era frumos amenajata cu gazon. Astept sa zica ceva dar tace ca mutu. Simt ca vreau sa il pocnesc dar mai bine imi canalizez nervii in altceva.

Incep sa lovesc iarba in speranta ca voi gasi buncarul ascuns. Dupa cum am intuit, sub picioarele mele se aude un metal.

-  Deschide. Spun uitandu-ma la Keith.  imi scot pistolul, la fel face si Hailley. Deschide! Strig intreptand arma spre pusti. Cu tragere de inima, se apleaca si ridica de usa buncarului.

- In genunchi! Mainile la spate!

   Trag aer adanc in piept si imi scot latena care o pizitionez perpendicular cu arma pe care o port. Cobor pe niste scari de metal intr-un loc racoros si intunescos. 

-Flavio McIntire? Politia! Strig pasind cu atentie.

Cand ajung jos, vad in fata mea la o usa ruginita si aud niste pasi din partea opusa. 

-Vreau sa te dai la oparte de langa usa! Strig asezandu-mi lanterna inapoi in buzunar.

- Unde e fiul meu? Se aude dincolo de usa.

- E afara.

-Cine v-a trimis?

-Suntem de la FBI! Partenera mea este cu fiul dumneavoastra. Dati-va la oparte si puneti-va mainile la cap. Strig si deschid incet usa. O incapere mare se intinde iar in capatul ei se afla suspectul notru.

- Nu am spus la nimeni! Spune si ridica mainile in semn de predare.

- Nici nu trebuia. Spun apropiindu-ma de el. Il intorc cu fata la perete, si ii prind mainile in catuse. 

Il ducem la sectie, unde Jake il baga in sala interogatoriului. 

- Tu vii cu mine. Imi spune si imi face semn sa intru in sala. 

La masa il avem pe Flavio, Jake se aseaza si el pe un scaun iar eu ma lipesc de perete.

- Vorbeste. Spune Jake uitandu-se la el fara nici o pasare.

-Eram falit bine? Un sofer pe care il stiam ma pus in contact cu mexicanii astia. Conduceam camionul pana in t Texas, ma puneau intr- un hotel, incarcau remorca a doua zii si o aduceam inapoi.

-Heroina de 2 milioane de fiecare data. Spune Jake dand ochii peste cap.

- N-am vazut niciodata ce este in spate, e sigilat! Va spun tot ce stiu..serios!

-Ok..atunci spune-mi de pustii aia doi pe care i-ai impuscat mortal.

Pentru o secunda am putut vedea cum se panicheaza.

-Nu conduc niciodata cu arma mea. Nu am impuscat copiii aia!

-Bine, atunci cum se face ca sunt morti? Intreb ironic apoi ma asez pe scaun langa Jake.

Flavio inspira adanc si asteapta careva secunde.

-De data asta a fost altfel. Am ajuns in Texas si era psihopatul asta.. Au vrut ca el sa mearga cu mine, pentru protectie. O fi fost incarcatura mai mare. Ucigasul asta a mers cu mine in cabina tot drumul de intoarcere. Na scos doua cuvinte.

-Deci vrei sa zici ca mexicanul misterios ia omorat pe baieti? Intreaba Jake uitandu-se la mine.

-De parca n-ar fi contat. Probabil ca e undeva pe afara si il cauta pe al treilea.

Il privesc pe Jake apoi pe Flavio si intind dosarul lui Charles cu poza lui.

-El e al treilea? Intreb tinand degetul aratator pe imagine.

-El este...o sa il gasiti pe demetul asta?

-Nu. Tu o vei face. Avem cateva poze la care sa te uiti.

     Dupa ce am terminat interogatoriul cu Flavio,m-am strecurat in apartamentul lui Charles pentru a gasi mai multe informatii. Am gasit lucrurile exact in acelasi loc unde eram cand am plecat. Iau fiecare coltisor pe rand. Bingo..langa un portofel, zaresc telefonul lui Charles. Sper din tot sufletul ca asta este cheia spre succesul incheierii acestui caz.