Misiune Cu Scântei

Capitolul 7

-Taylor Kurt! Agent sub acoperire, FBI! Esti arestat! Spun si arat insigna.

Agentul nostru il duce la masina iar eu merg sa o ajut pe Hailley sa se ridice de jos. E toata prafuita si ciufulita.

- Cred ca o sa demisionez! Spune si isi scutura hainele. Astia sunt mai sălbatici ca niciodată!

De trei zile Abdullah ma trimite sa duc droguri prin oras iar eu dau numai de ciudati. La ordinul lui Morgan, ii arestam preventiv pe cei cărora ar trebui sa le vindem produsele.

Nu înțeleg ce are degând sa facă Morgan, dar ultima oară cand l-am întrebat, a spus ca nu ma privește momentan.

-Bine ca asta a fost ultimul pe ziua de azi.

-Cat mai ai de gand sa stai asa? Nu mai suport misiunea asta. Hai sa il prindem odată pe ciudatul ala. Spune Hailley mergând spre masina.

Prima oară ne oprim la secție sa ii lăsam pe indivizii care i-am prins azi, apoi, la comanda lui Abdullah,trebuie sa ma întâlnesc cu banda.

Intru pe ușa de lemn mai obosit decât credeam. Mintea imi sta numai la patul meu in care ma voi trânti, dupa ce fac un dus bineînțeles.

- Michel, unde e Thony? Ma întreaba Lukas. Am început sa ii învăț pe nume.

- A plecat. A zis ca e prea obosit.

- Cum a fost azi? Intreaba Abdullah venind înspre noi cu niște hârtii in mana.

- A fost o zi lunga..spun si ma așez pe un scaun.

-Michel! Nu stiu ce faci sau ce se intampla, dar pe zi ce trece, am tot mai putini cumpărători. Sunt oamenii la care te-am trimis, care ma contactau zilnic iar acum nici urma de ei.

-De unde sa stiu ce fac ei? Intreb si sincer putin imi pasa acum de toata misiunea asta. Imi este atât de somn ca acuma as chema-o pe Hailley sa vina sa ii arestăm .Abdullah imi arunca o privire urâta dar m-am obișnuit cu ele.

-Transportul in Texas va avea loc poimâine. Totul rămâne cum am stabilit.Aveți întrebări? Spune si ma privește. Nu? Bine! Puteți pleca. Ne vedem maine dimineata la ora 8:30

Ne spunem noapte buna si plecam acasa. Ies pe ușa, si ca de obicei, i-am spus brunetei sa ma aștepte la cateva străzi distanță pentru ca toți sunt cu ochii pe mine si nu am chef de vreo parada acum.

Pornesc singur pe străduța întunecată, urmărit de masina noastră.

"Taylor! Esti urmărit de un tip." O aud pe Hailley in casca. Știam eu! Presimteam.

"Vino pe unde merg eu." Spun si schimb direcția drumului. Urmăritorul o ia si el pe urmele mele. Ma opresc dintr-o data si se opreste si el. Pornesc din nou si porneste si el. Ajung in centrul orașului si am norocul ca la ora asta este gol.

Ma opresc sub un bec care abia mai poate lumina.

Ii aud pașii la o distanță mica de a mea. Se opreste, posibil așteptând sa fac următoarea mișcare.

-Nu te-ai plictisit sa ma urmărești ? Intreb in timp ce ma întorc spre el. Ma așteptăm sa vad o fata cunoscuta, ori a lui Abdullah ori a vreunuia din banda, dar in schimb era un bărbat cu cagula pe fata.

-Tu nu te-ai plictisit sa fi un prefăcut?

-Defapt nu chiar..imi place tare mult sa duc oamenii de nas. Toți sunt asa creduli. Spun in timp ce imi încrucișez mainile la piept.

-Esti un las!

-Poate. Spun nepasandu-mi de părerea lui.  In ultimul timp am fost făcut si mai urat de atât, mai ales de către bruneta. Măcar eu nu ma ascund dupa o bucata de material.