Pe covorul din cameră se proiecta umbra imensă şi deformată a unei fete, care plângea în pragul uşii. Pe timp de tunete şi fulgere,aceasta îşi vărsa lacrimile reci pe cadavrul tatălui,strigând cu disperare: ,,Doctore!" . Trupul lui era la pământ spulberat peste o mare de sânge în care Louise îşi spăla trupul. După ore în şir de lacrimi vărsate,inima acesteia a încetat să bată; s-a făcut neagră de suferinţă şi a crăpat în mici bucăţele. A pierdut sânge,mult sânge. Brusc cade pe corpul fără viaţă al tatălui ei , Doctor Jimen .
De aici începe aventura..