Lumina soarelui bătea aproape stinsă printre norii negrii ai cerului. Perdelele erau roşii de atâta sânge.Louise încă zăcea cu ochii plini de lacrimi lângă cadavru. Un moment de linişte : ,,De ce merit eu asta? Sunt .. singură .. Mai am vreo menire în această lume? " se întrebase Louise privind în gol. Un moment de linişte : ,, Ştiu ce am de făcut " . Şi brusc Louise îşi recăpătă puterile, Se ridică de pe trupul lipsit de viaţă şi intră în laboratorul doctorului. Adună tot ce are nevoie şi prepară pastilele. Le face,le consumă. Nu după mult timp,apucă o seringă cu venin. Şi-o injectează. În mai puţin de 10 minute calculatorul îi procesează datele. ,, O, perfect, fişa e gata" . Când a citit, nici o reacţie ; veninul îşi făcea efectul : ,, În mai puţin de 24 de ore nu vei mai avea sentimente,viaţa ta va dispărea".După citirea fişei, o baltă mare de sânge s-a scurs din gura acesteia, sânge negru: ,, Din momentul acesta.. eu nu mai am inimă" . Brusc trăsăturile Louisei s-au întunecat,ochii ei albaştrii au devenit aproape negrii iar părul din blond-negru.Avea o faţă stranie,albă,palidă. O ultimă lacrimă s-a scurs din ochiul ei.După care,adio. Fiindcă a pierdut foarte mult sânge,abea se târâia să ajungă în faţa uşii laboratorului.A ajuns. Întinde mâna şi brusc se prăbuşeşte în faţa uşii.Nu stă mult,se ridică.Vederea ei devenea din ce în ce mai neclară. Ajunsă în bucătărie, se udă pe faţă. Îşi revine. Se deplasează până în pragul uşii şi se culcă.
Este ora 12:00.Louise se trezeşte din cauza fulgerelor:,,Am nevoie de aer curat". Se îndreaptă spre uşă. Îşi ia haina de ploaie şi ghetele,părăseşte uşor casa. Iese pe poartă.Fuge.Paşii ei erau mici dar repezi.Nu avea nici o cale de urmat.Trece pri faţa magazinelor,caselor,tot nimic. La un moment dat,ajunge în faţa unui market non-stop:,,Hmmm.. îmi e foame.." ; intră. ,,Am doar 13 lei,îmi ajung de ceva de ronţăit". Ajunge ea în dreptul stiksurilor.Se întinde să apuce unul, dar nu ajunge... Pe cealaltă parte se afla cineva. Observând-o, se îndreaptă spre ea să o ajute.
- Scuză-mă.
-Ce? Cine eşti? Ce vrei ?
-Îmi permiţi să te ajut să iei o pungă de stiksuri?
-Um..mmm.. bine..
Băiatul se întinde şi apucă o pungă de stiksuri.
-Poftim.
-Um... merci.. cred.
Louise se îndepărtează brusc de el şi începe să fugă. Băiatul după ea,o prinde de mână.
-Um.. Scuze,adică.. îmi poţi spune numele tău?
-Louise, Louise Françoise.
-Eu sunt Andres,Andres Konnor. Sper să ne revedem.
-Um.. eu nu.. pa-pa!
Louise îşi trase mâna şi merse spre casă să plătească.Iese din magazin şi începe a fugi cât o ţineau picioarele spre casă: ,, Oare.. ce era cu tipul ăla? Hmm.. "
