,,Beep-Beep" sună alarma.Louise se trezeşte şi o închide. Se duce la toaletă şi se spală pe faţă. Se şterge cu prosopul şi se priveşte în oglindă. Expresia feţei sale era plină de regrete şi asprime. Era străvezie şi palidă.Părul ei negru ca abanosul se aşeza puţin ondulat pe lângă ochii ei negrii şi trişti. Intră înapoi în camera ei şi trage perdelele.Au rămas formele mâinilor ei micuţe cu sânge. Pleacă de lângă fereastră şi se îndreaptă spre dulapul ei cu uşa scoasă din balamale. Îl deschide şi apucă o rochie albastră. O îmbracă. Imprimeul de dantelă neagră cu floricele ce pica peste materialul albastru al rochiei se potrivea perfect cu chipul Louisei. Coboară în bucătărie şi îşi face micul dejun.O mică porţie de cartofi prăjiţi pe lângă ochiurile arse şi pline de ulei.Îl serveşte. După masă,merge la toaletă şi-şi aranjează părul : şi-l prinde puţin pe partea dreaptă cu o clămiţă în formă de craniu. Se îndreaptă spre camera ei şi-şi ia geanta plină cu cărţile de studiu. Începe prima zi de clasa a zecea. Iese agale din cameră şi ajunge în bucătărie.Se uită spre ceas. Era ora 7:40. Trebuia să plece spre şcoală.Se încalţă cu pantofii ei cu toc înalt. Se asortau perfect cu rochia dantelată.Pune mâna pe clanţă.Îşi întoarce privirea şi se uită cu ochii în lacrimi spre pragul din camera ei.Tatăl ei încă zăcea acolo. Se uită spre ceas,7:55. Cască ochii mari şi pleacă. Încpe să alerge.Fiind geanta grea,o ia în braţe şi-şi continuă drumul. Alergase ea ce alergase până când în faţa ei apare cineva.Nu îl observă şi se izbeşte în el. Scapă geanta şi toate cărţile au zburat pe oriunde.
- Au..
-Scuză-mă eşti.. Louise ?!
-Um.. da ... eu sunt...
-Mă mai ţii minte?
-Da.. tu eşti tipul care m-a ajutat să iau o pungă de stiksuri de pe raft.
-Şi.. îţi aminteşti numele meu.. ?
-Amm.. Andre..Andi.. Andion ?
-Andres.. e Andres.
-Aaa.. îmi pare rău..cred.. am uitat.
-Să îl ţii minte, vei avea nevoie, spuse el înapoindu-i cărţile.Pleacă brusc şi o lasă pe Louise singură. ,, Să îl ţii minte,vei avea nevoie", ,, Oare ce a vrut să spună?! "
,,Ţrrr-Ţrr " se aude clopoţelul de intrare.Profesoara ajunsese deja în clasă.
-Bună dimineaţa, mă scuzaţi că am întârziat.
-Ia loc în banca Louise.
Fata mersese în ultima bancă şi-şi aţinti ochii pe fereastră ,, Să îl ţii minte, vei avea nevoie, hmm sună ciudat"
Era ora 14:00 după amiază.Louise a ieşit de la ore. Privind în gol ,se oprise pe o bancă într-un parc de lângă lac. Privea îndelung. Se făcuse ora 19:00 seara.Încă privea fără încetare lacul ,, Ce lac frumos, plin de sânge". Ora 21:00. Nici o mişcare. Ora 22:00. Privind lacul care-i părea însângerat,brusc se ridică şi pleacă spre casă. Se opreşte la magazin,, Trebuie să cumpăr ulei,să am ce mânca mâine,dacă prind ziua de mâine".Se îndreaptă spre rafturi şi ia uleiul. Se întoarce.
- O , bună din nou Louise.
-Umm..mmm... bună.. ce cauţi aici?
-Te-am văzut şi m-am gândit să trec până aici să te salut, spuse Andres.
-Aaaa,bine.
Vrei să te conduc până acasă? Este cam întuneric..
-Este în regulă,mă descurc.
-Eşti sigură ?
-Umm, nu.. spuse ea uitându-se oriunde în altă parte în afară de ochii lui.
-Hai că te conduc,înţeles?
-Umm... bine.
Se îndreaptă amândoi,plătesc uleiul şi pleacă spre casa Louisei. În timp ce mergeau se observa foate clar cum Andres o privea cu cei mai iubitori ochi.
-Um.. mulţumesc că m-ai condus.
-Nu ai pentru ce,oricând te poţi baza pe mine,îi spuse Andres făcându-i din ochi.
Un moment de linişte. Andres se apropie de ea,o priveşte lung în ochi şi o ia în braţe.
-Să nu mă uiţi niciodată,îi spuse Andres lăsând-o uşor.
Acesta se îndepărtează de casa ei şi pleacă. ,, Oare ce a vrut să spună?" se întrebase Louise uitându-se după el.
