Afară ploua. Louise încă dormea.Faţa ei era palidă,lipsită de viaţă. Este ora 12:00.Louise se trezeşte. Este duminică. Se schimbă în rochia ei dantelată şi coboară la masă.În timp ce îşi prepară micul dejun telefonul se aude ,,Ding-Ding".
-Alo?
-Louise?
-Da, eu sunt.. cu cine vorbesc?
-Sunt eu , Jenny.
-A.. salut
-Am auzit nişte lucruri oribile.Poţi trece astăzi pe la mine să discutăm?
-Da.. desigur.. la ce oră?
-La 18:00.
-Bine, spuse Louise după care închide brusc telefonul fără să audă cum îşi ia rămas bun vechea şi buna ei prietenă Jenny.
,, Hmm.. am rămas fără ouă" spuse Louise căutând prin frigider.,,Of.. trebuie să cumpăr ..".Louise se îndreaptă spre uşă. Se încalţă cu pantofii ei asortaţi şi pleacă spre market. Merge cu paşi mari şi agale.Trece prin faţa caselor,parcurilor.. fără nici un chef de viaţă.Ajunge în final în faţa marketului. Intră şi se uită împrejur. ,,Huh.. am scăpat de tipul ăla de data asta" spuse ea uşurată. Se îndreaptă spre rafturi,ia 7 ouă şi le plăteşte. Iese din magazin şi se opreşte. ,,Uite-l... uite-l.. "
-Hei Louise!!
,,Mda.. nu am scăpat de el.."îşi spuse Louise fără chef de viaţă.
-Ce faci?
-Bine,am cumpărat nişte ouă.. nu am cu ce să îmi fac micul dejun.
-A.. eu mă îndreptam spre casă şi te-am zărit. M-am gândit să trec pe aici să te salut.
-Aha.. bine, trebuie să plec,spuse Louise îndepărtându-se brusc de Andres.
-um.. S.. Stai ! .. te rog..
-Ce ?
-Um.. păi..
-Hmmm ?
-Ai,ai vrea.. să ieşim astăzi la un suc? pe la ora 18:00?
-Nu. Nu pot.
-A.. nu este nici o problemă.Poate altă dată?
-Da.. poate.. cred.. spuse Louise plecând şi lăsându-l pe Andres cu limba în gură.
În timp ce se îndrepta spre casă cu paşi repezi,soarele ardea cu raze mii.. ameţitoare. La un moment dat,Louise se abate de la drum şi se opreşte la lacuri. Se apropie de apă şi se priveşte. Brusc în reflexia apei apare ea,fata fără sentimente,lipsită de viaţă. În următoarele 2 minute aceasta scuipă sânge de culoare închisă. Se îndepărtează de balta sângeroasă şi o luă la goană. Ajunge aceasta într-un suflet acasă şi se încuie. Lasă ouăle pe masă şi merge în pragul uşii. Îl priveşte îndelung pe tatăl ei, şi faţa ei devine total palidă,albă, ca o fantasmă. Pleacă din prag şi se uită la ouă. ,,Trebuie să mănânc".Îşi prepară masa,ia un loc şi o serveşte cu poftă. Se făcu ora 15:00. ,, Hm.. e cam târziu , ar trebui să mă pregătesc". Imediat după aceste gânduri , Louise se duce la toaletă şi începe să-şi aranjeze pletele negre. Îşi ondulează părul, făcându-şi buclele mult mai mari şi mai accentuate. După care se dusese în cameră şi îşi luă rămas bun de la tatăl ei. Se îndreaptă spre uşă şi păraseşte casa.Merge agale pe drum şi se abate din calea ei într-un parc în care obişnuia să meargă cu tatăl ei şi să se dea pe leagăn. Se aşează pe leagăn şi începe să îşi aducă aminte de toate momentele frumoase din copilărie, privind o fetită ce se dădea în leagănul alăturat, împreună cu tatăl ei. Louise se uita în jur şi îşi lăsă privirea . O baltă de sânge se scurse din ochii ei, în loc de lacrimi.
Era deja ora 17:00. Nici o mişcare. Încă stătea pe acel leagăn cu privirea aţintită în pământul pe care era o baltă de lacrimi de sânge.
-Hei ? Heeei ?!
Louise auzind o voce din spatele ei se trezeşte din visare, se întoarce.
-Aaaaa!
-Stai,te rog, nu te speria.. sunt doar eu , Andres.
-De ce eşti mereu aici? îl întreabă Louise uitându-se la el cu blândeţe.
-Mereu voi fi alături de tine,asta să nu uiţi niciodată,îi spuse Andres în timp ce o luase în braţe din spate.
Louise se ridică de pe leagăn şi se uită îndelulng la el.
-Ummm.. de .. ce ?
-Vei afla la momentul potrivit.
După aceste vorbe, Andres pleacă şi Louise îl urmăreşte cu privirea. Nu după mult timp , când vroia să ia loc pe leagăn, zăreşte un trandafir cu un bilet : ,, Te voi preţui mereu, vei fi a mea. Să nu uiţi asta".
