Ploaia încetase. Printre norii negrii de atâţia stropi s-a arătat micul soare. O nouă zi de luni a început. '' Beep-beep'' sună ceasul. Era ora 7:00. Louise se trezeşte,trage perdelele prin care lumina soarelui bătea aţintită spre cadavrul tatălui ei. Îşi luă rochiţa dantelată şi coborâ să îşi prepare micul dejun. După ce îl serveşte, îşi ia geanta plină de cărţi şi pleacă spre şcoală. Strada era pustie. Vântul adia uşor prin pletele de abanos ale fetei. Ajunsă aproape de şcoală, se întâlneşte cu Jenny.
- Bună Louise!
-Um.. bună..
-Ce faci?!
-Ăm.. bine, am ajuns la şcoală.
-Hm.. mă mir că ai reuşit să ajungi astăzi.. Trecând peste.. Ce ai prima oră ?
-Biologie,cred..
-Eu am chimie, trebuie să ajung sus la laborator.. Heh.. Oftase Jenny
-Um.. bine, eu trebuie să plec. Nu vreau să întârzii la oră.
-Bine Louise, ne mai vedem noi. Pa pa ! Exclamă Jenny plecând în fugă.
Louise o priveşte îndelung după care pleacă şi ea. Intrase în şcoală.
-Louise ! Lou.. Of Doamne ! Iar am pierdut-o ! oftase Andres.
- Haide frate, nu e mare brânză, e doar o simplă fată.. îi spuse Jake, cel mai bun prieten al său.
-Nu e doar o simplă fată ! Nu e aşa chiar deloc ! Exclamă Andres nervos.
- De ce frate? O vei mai vedea astăzi, fii serios omule !
- Da, dar.. vroiam .. să.. spuse Andres înroşindu-se în obraji.
- Vai Doamne, nu îmi spune.. O placi?!!
- Um.. păi.. se bâlbâise Andres.
- Hai frate, fii bărbat! De ce eziţi atât omule?! Scoate-o odată în oraş şi gata. Spuse Jake pe un ton impunător.
-Am încercat,dar mă refuză.
-Arunci.. caut-o la pauza de masă şi stai cu ea.
-Da,dar.. nu pot.
-Atunci ce ar fi dacă după pauza de masă i-ai lăsa în bancă o scrisoare?
- Scrisoare?! Jake, spune-mi şi mie.. ce aş putea scrie eu în acea scrisoare?
-Ce spui de.. "Vino la podul central la ora 17:00. Te aştept" ?
-Şi, i-o las anonimă? întrebă Andres nedumerit.
-Normal frate, Doamne, eşti prost?! întrebă Jake râzând.
-Ok, Ok.. dar.. dar..
-Dar.. ce ? Îţi este cumva frică?
- Nu, dar.. dacă o chem.. ce facem? Adică.. cu ce ocazie? Ce să fac ,omule ? întrebă Andres panicat.
-Foarte simplu. Îi cumperi un trandafir , îi spui că o iubeşti şi apoi.. o săruţi.
-Ceeee?!!! exclamă Andres roşind complet. Nu pot face asta !
-Haide frate, fii serios..
-Off, ce mă enervezi !
- He he, asta e treaba mea. Îţi sunt cel mai bun prieten. Spuse Jake zâmbind.
- Bun, deci.. Astăzi la ora 17:00 mă voi întâlni cu ea, îi voi da trandafirul şi îi voi mărturisi că o iubesc.
- Nu uita sărutul! Îi spuse Jake scoţându-i limba.
- Of, bine..
- Bun frate, după ce laşi scrisoarea să mă cauţi să mai vorbim, în caz că mai ai nevoie de ceva, spuse Jake.
- Bine, dar tu ce ai ora asta?
-Eu am geografie.
-A,eu am biologie.. bine măcar că o pot admira în timpul orelor.. spuse Andres într-o manieră visătoare.
-Măcar atât frate, hai că am plecat. Nu uita să mă anunţi!
- Bine, spuse Andres încrezător. Pa !
Jake îşi puse geanta mai bine pe umăr şi plecase. Andres a rămas singur în faţa şcolii. " Oare, voi putea face asta?"
"Ţrr-Ţrr" !
-O Doamne! Trebuie să ajung la timp! Exclamă Andres.
A început să alerge şi a intrat în şcoală spunându-şi " Hai Andres, ştiu că poţi ! "
