"Ţrr-Ţrr!" clopoţelul de ieşire. Scot iese din şcoală şi după câteva minute,Andres după el.
-Scot ! Undre eşti?! exclamă nervos Andres.
Rămas singur în faţa şcolii, acesta se îndreaptă spre sala de sport. Din spatele gardului, iese Scot şi îl loveşte cu o bâtă în cap.
-Ha ha ! Cine e mai tare acum ă?!
Roşu de furie, Andres se ridică şi îşi apucă adversarul de gât. Scot se răsuceşte şi îi dă lui Andres un cot în faţă după îl apucă şi el de gât şi îl pune la pământ. Scot îi dădea pumni peste pumni fiind deaspura inamicului. Ameţit de atâţia pumni în faţă, Andres îl strânge de gât cu putere şi îl trânteşte de asfalt. Andres se ridică şi începe să dea şuturi cu putere în Scot până când începuse să-i curgă inamicului sânge de peste tot. După multe şuturi încasate, Scot tot nu s-a lăsat aşa uşor. Chit că a pierdut destul sânge, se ridică şi încearcă să îl lovească pe Andres. Fiindcă nu vedea clar, Scot îl rata de fiecare dată când încerca să-i dea un pumn în faţă. Andres,nervos, îl împinge cu un picior sănătos în burta şi Scot devine una cu pământul. Se aruncă peste nemernicul din propria baltă de sânge şi îl apucă de tricoul însângerat:
-Unde e ? Spune unde e scrisoarea mea?!
-Nu ţi-o dau, spuse Scot abea suflând.
-Ascultă nemernicule! Ai face bine să mi-o dai, deja ești mort! exclamă Andres foarte sigur pe el.
Dintr-o dată, Scot , super ameţit , îl împinge pe Andres, se ridică şi încearcă să îl lovească cu piciorul. Andres în schimb barează atacul şi îi dă un upper cut. Scot, rămas fără nici un fel de putere, cade leşinat în propria baltă imensă de sânge. Andres îl caută pe adversar în buzunare şi-i ia scrisoarea.
" Ce bine! Am recuperat-o! Dar acum ce fac?"
Între timp, pe cealaltă parte de stradă , în depărtare era Louise. "Perfect! Dacă alerg o voi prinde şi-i voi da scrisoarea" Imediat după aceste gânduri, Andres prinde forţă şi începe să alerge spre Louise.
Louise privea cerul albastru, fără nici un nor. Când Andres se apropia din ce în ce mai tare de locul în care aceasta admira cerul, ea o ia la pas spre casă.
"Fir-ar! Ce fac acum? Trebuie să o urmăresc.. ". În timp ce Louise înainta spre casă, Andres se ascundea după fiecare stâlp din urma ei. La un moment dat, Louise zăreşte ceva mic şi strălucitor pe jos.
-Ou.. o monedă.
Aceasta îşi lăsă jos geanta plină de cărţi grele şi se aplecă după monedă. "Acum este şansa mea!" Andres ajunge aproape de geantă şi aruncă scrisoarea fix într-un buzunar care era întredeschis.
"Bingo!". După ce Louise ia moneda, îşi ridică geanta şi merge mai departe. Andres se opreşte din urmărire şi se uită la ceas. Era ora 16:45.
"Ou! Trebuie să cumpăr trandafirul şi este deja târziu!" îşi spuse Andres îndreptându-se spre florărie.
Ajunsă în faţa casei, Louise îşi caută cheile. Printre lucrurile sale, găseşte un plic roz cu o inimioară mică desenată pe el.
-Hmm? Ce e asta? se întrebă Louise mirată.
Rupe plicul, scoate foaia şi începe să o citească :
"Dragă Louise,
Vino la podul central la ora 17:00. Te voi aştepta acolo."
-Hmm, se pare că e o scrisoare anonimă. Oare de la cine o fi? Şi cum a ajuns în geanta mea? se întrebă Louise nedumerită.
După toate întrebările care şi le-a adresat, Louise scoate telefonul din geantă şi se uită la ceas.
-A?! Este deja 17:10?! Trebuie să mă grăbesc ! exclamă Louise începând să alerge spre podul central.
