-Bună dimineaţa, mă scuzaţi că am întârziat.
-Bună dimineaţa Andres, să nu se mai repete că nu te mai primesc la ore. Ia loc în bancă!
-Mulţumesc doamna profesoară,spuse Andres făcând o plecăciune.
Aruncă o privire prin clasă şi găseşte o bancă liberă în dreptul Louisei. Se aşează acolo şi începe să o privească.
-Bine clasa, hai să începem lecţia. Deci spongierii sau bureţii sunt animale nevertebrate care trăiesc în mediul acvatic..
" Oh, cât de frumoasă e fata aceasta,Louise. Are părul atât de lung şi negru ca abanosul. Şi cum străluceşte în lumina soarelui. Este atât de albă la piele, atât de fină.. este pur şi simplu minunată !"
-Andres?Andres?..Andres?!! strigă profesoara nervoasă.
-Ăăă, da... vă rog frumos să mă scuzaţi.
-Îmi spui tu şi mie ce sunt spongierii?! exclamă profesoara.
-Ăăm... păi.. um..
"Ţrr-Ţrr"
"Yes, salvat de clopoţel!"
-Hm, ai noroc că s-a încheiat ora. Dar vezi că data viitoare te ascult! spuse profesoara indignată.
-Bine,voi învăţa. Vă rog frumos să mă scuzaţi.
Profesoara iese din clasă şi trânteşte uşa de furie în urma ei.
- Ouu,frate.. ai încurcat-o, spuseră câţiva băieţi în cor.
După spusele acestora, Louise s-a ridicat brusc din bancă şi a plecat pe coridor. Aceasta se orpeşte în dreptul ferestrei larg deschise şi priveşte cum o pasăre îşi hrănea puii.
-Louise?Louise?.. Heeei!
-A! Ce e ?!
-Ou,scuze.. Sunt eu , Jenny.. Nu am vrut să te sperii.
-A.. nu este nimic.
-Ora aceasta o am liberă! Nu fac geografia! Tu ce oră ai?
-Matematică,spuse Louise cu un ton neexpresiv.
-Perfect! Hai să mergem la cofetărie. Fac eu cinste.
-Um, bine.. dacă vrei tu.
După răspunsul Louisei, Jenny o ia de mână şi incepe să alerge spre cofetărie. Ieşite din curtea şcolii,Louise se trage din mâinile lui Jenny şi se loveşte de un băiat.
-Au!
-Ou,Louise! Eşti bine?!
-Da.. dar.. tu... eşti?
-Da, chiar eu. Andres!
În acel moment ea l-a privit îndulengat în ochi, iar el a luat-o în braţe.Imediat ce a observat-o şi pe Jenny care privea foarte mirată, el i-a dat drumul fetei cu păr de abanos din braţele lui.
-Umm, scuză-mă că te-am lovit! Ămm, ne mai vedem! exclamase Andres luând-o la goană spre şcoală.
Privirea Louisei rămâne aţintită spre băiatul ce tocmai o luase la goană.
-Ămm, Louise? Hai să mergem!
-Da,corect. Spuse Louise luând-o înainte spre cofetărie şi Jenny alerga în urma ei. Când o ajunsese din urmă, Jenny o întrebă brusc:
-Cine era tipul? Iubitul tău?!
-Um.. nu.. e doar un amic.. sincer nici eu nu mai ştiu cine e.
Când ajunseseră la cofetărie, fetele au servit două prăjituri tiramisu. Era deja ora 11:00.
-Vai Louise, ce târziu e! Trebuie să ne întoarcem la ore! Exclamase Jenny privind înspăimântată ceasul.
Jenny o ia de mână pe Louise şi încep să alerge spre şcoală. Din fericire,au ajuns amândouă la timp la ora de curs.
"Ţrr-Ţrr!" sună clopoţelul. A sosit mult aşteptata pauză de masă. Andres iese din clasă şi o zăreşte pe Louise lângă fereastră. Se îndreaptă spre ea. Trage atânc aer în piept şi îi spune:
-Hei, Louise. Putem lua masa de prînz împreună?
-Da, de ce nu? spuse Louise indiferentă.
Ajung amândoi la cantină şi servesc masa. Mai apoi, Andres devine dintr-o dată foarte agitat.
-Um, Louise.. eu trebuie să plec,am oră. Ne vedem sus!
-Bine.. spuse Louise confuză urmărindu-l cum aleargă pe scări.
"Bun. Acum tot ce trebuie să fac este scrisoarea. Hai Andres, ştiu că o poţi face!" îşi spuse acesta fugind cât îl ţineau picioarele spre toaletă.
