Simt o ciudățenie în suflet !

374 25 0
                                    

Imi ascund picioarele și încerc să le încălzesc , e ora opt dar cu uimire Stephanie a plecat . Asta mă bucură foarte mult , un început de dimineață perfect , fără târfulițe prin patul meu . Nu simt căldura de loc , de ce ar fi atât de frig aici . Am impresia că sunt aruncat într-o cameră înghețată . Merg iute spre bucătărie să văd la câte grade stă încălzitorul . Mă mir când văd câ e la 20• , hey e prea frig acum în noiembrie la gradele acestea . Strâng degetele de la picioare , ca să nu să se atingă de podea . Urăsc timpul rece , vacanța de iarna pentru mine nu există . Mai mereu hibernez ca un urs , nu mă face iarna să o iubesc , și nu am pentru ce ieși din bârlogul destul de călduț . Anotimpurile reci mă îndepărtează mult de lume , de când mă știu urăsc frigul . E jumate de noiembrie , și deja plâng că îngheț .
Mă fac spre foaia cu caricaturi lipită de frigider .
,, Am plecat cu d-ul Alex la cumparaturi . , ,
Boțesc foaia și o arunc în coșul de gunoi , de ce a plecat cu el , cine i-a rugat să meargă împreuna ? . Nu mă ating de mâncarea pe care mi-a lăsat-o , voi merge mai întăi la baie să mă calmez cu un duș .

Cassie
Nu-mi place călătoria asta , oamenii noi sunt ca un rebuz foarte greu , pe care încerci să-l completez dar nu-ți permite . Cât de mult mi-aș dori să nu fie momentele acestea stânjenitoare . Și măcar cumpărăturile nu e cerință pentru mine . Privesc peste geam și știu că calmarea e cea mai buna ideie pe care o pot avea eu , în așa momente .
- Deci pe 20 împlinești 18 ani ? . Măresc ochii că știe de data zilei mele de naștere .
- Da și nu . Ii zâmbesc puțin , și dau să vorbesc mai departe , însă rapiditatea lui mă întrerupe desigur .
- Nu , cum să înțeleg ? Trece cu mâina prin păr aranjând-ul haotic .
- Împlinesc 19 . Scoate un sunet însemn de stânjeneală și râde mai tare de cât până acum .
- Ohh nu prea cred . Mă supără uneori temele acestea de vârstă .
- Nu te condamn . Fără ca să mai spun ceva întorc capul spre geam . Mai bine tăcea din gură . Oprește la un semn de [stop ] și mă trage încet de mâină .
- Hey nu am vrut să te supăr cumva . Încă râde ca un nesimțit , asta nu e o glumă . Încerc să mă prefac că-i zâmbesc , poate că mi sa primit puțin . Defapt mi se primește cu zâmbitul , chiar și acela fals . Imi trece furnicături când îl simt că mă i-a de mâină și mi-o strânge mai tare . Il privesc fără să fiu prezentă acolo în corpul meu .
- Nu am vrut , sincer . Dacă te-am suparat - iartă-mă . Nu pot să îmi revin , de parcâ m-am blocat înăuntrul . Ii arunc mâina îndată ce înțeleg ce se întâmplă , nu pot să o mișc , nu am putere s-o trag din poală , nu pot s-o ascund de el .
       Trage mașina pe dreapta și se oprește , oxigenul de aici a dispărut într-o clipă , nu am putere să răsuflu .
- De ce ai venit să lucrezi la Robert . Vreau să-i răspund , vreau să-i spun de ce . Nu pot , nu pot , îmi e frică . Nu vrea să își i-a ochii de pe mine . Șoptesc cu glas slab :
-  Deschide geamul te rog . Macar bine că asta am reușit să spun . Simt cum aerul rece îmi limpezește mintea .
- Imi spui ? . Revin și devin destul de furioasă și serioasă .
- Am venit findcă pot face treaba asta , și primesc destu-i bani .Nu cred că e nevoie să te deranjezi , nu am cum să îți fac rău . Iar râde , anume ca să mă inerveze pe mine , anume mă face ca să cred  că am spus ceva prost .
- Ești tare . Vreau să-l omor pentru scena asta , dar mă tem să nu mă concedieze .



                                 Robert
Opresc televizorul când îi văd mutra lui Alex ieșind de după ușă . Are sacoșele mari și albe în ambele mâini .
- Unde e ea ? holbează cepele și își lasă torbele jos .
- A rămas în urmă . După ce a ciripit dracul , o văd cum intră cu o sacoșă micuță și totuși mai mare de cât ea . Nu e atât de josuță însă , pentru mine nu e obișnuit înălțimea ei . Afurisitul de Alex nu mă lasă să-mi termin gândul .
- Ce mâncăm la cină ? . Arunc cu mâinele prin aer .
- Ne gândim . Alex se uită la Cassie apoi la mine , cred că a opservat deșteptul că nu-mi i-au ochii de la ea .
- Robert eu plec să mă văd cu persoana noastră și deseară mă întorc cu Steph . Ahhh mutra lui de câcat , cine îl roagă să ciripească și să-mi aducă târfa de Stephanie . Sunt de-o teapa , au același gust la câcat , cum mă înervează unul așa o face și celălalt . De parcă sunt făcuți ca să zâdăre lumea .
- Nu e nevoie . Își boțește mutra și dispare lăsând să închidă Cassie ușa .
- Când te voi vedea vorbind ? . Tresare ; așa cum am așteptat s-o facă . Pentru prima oară a trecut de canapele , și s-a așezat pe una din ele , mai aproape de mine . Are un corp senzual , iar rochia de pe ea începe să mă inerveze .
- Când nu voi fi în timpul lucrului . Naibii are un zâmbet fermecat , e o fată simplă , din care am mai văzut , doar că la ea , îmi pare totul diferit și special .
- Atunci să știi , că mâine , joi și sâmbătă ai liber . Ai voie să faci doar mâncare , în rest nimic. Își duce o șuviță de păr după ureche și zâmbește stânjenitor . Pare că cu mine îi este mult mai bine , de cât cu crețul . Are și cum , crețul nu se știe a comporta cu fetele , cu excepția târfelor .
- Imi dai liber , doar ca să mă vezi vorbind ? . La naiba , asta este , o eliberez doar ca s-ă vorbească . Câcat ce sunt , trebuia să inventez ceva mai original . Mă prefac că așa și trebuia să fie .
- Aș vrea , dar probabil la fiecare post de lucru este și zile libere . Ii apare un zâmbet mai mare , iar prin mine parcă merg spurcatele de furnici .
- Mă bucur , findcă nu sunt eu o bună vorbăreață . Eu merg să gătesc .
- Vin să te ajut . Când am mai făcut eu mâncare ? , dracului tot , oricum nu am ce face .
  O aștept în bucătărie de prea mult timp , scot de ce am nevoie , și încep să să mărunțesc totul . Azi vreau adăugător niște plăcinte . Mă folosesc de faptul că are cine gâti .
- Hey unde te-ai pierdut ? . Își aranjează rochia , încearcă s-o facă în ascuns . Imi apare un zâmbet pervers pe față , știu bine ce aș face cu rochia asta . O aud cum îmi strigă numele , nu prea pricep de ce a făcut-o și de ce e speriată atât de tare . După câteva secunde trece un rece prin mine iar dupa el vine o durere enormă . Stau și mă holbez la degetul puțin atins de cuțit , și totuși ai naibii de tare ustură . Fuge cu trusa medicală înspre mine , eu desigur că nu am făcut nimic , tot stau și mă holbez la degetul plin cu sânge . Nu m-am speriat , vreau s-o lăs să se atingă de mine .
- Va ustura puțin . Toarnă câcatul ce-l usturos la rană , buzele ei se fac în formă de inimioară suflând spre rană . Nu pot să-mi controlez privirea , mă atrage fata asta , îmi controlează tot ce se poate . Ridică încet ochii spre mine , îi strălucesc și din cafeniu ei închis se prefac în aurii . Dracului de deget , acum vreau pe ea s-o privesc . Ațintesc ochii și-o blochez în privirea mea , o văd cum înghite noduri , îi simt iar frica . Se apucă de bandajat degetul și râde .
- Mulțumesc . Mă privește cu același zâmbet drăgălaș .
- De ce îmi mulțumești ?
- Findcă simt că e nevoie . Am impresia că o dor obrajii de la atât zâmbet , dar îmi place când o face .
- Ai răspuns la întrebarea pr care mi-ai dat-o tu .
- Hey eu am știut de ce întrebi asta .
- Defapt nu ai știut nimic . Imi place că încearcă să fie mai vorbăreață și că încearcă să se joace cu mine .
- Imi controlezi cumva mintea ? . Mă dau mai aproape și înșfac uleiul de măsline care nu stă departe de mine .
- Cum ai văzut da , controlez ! .
- Chiar și asta ? . Întrept sticla de plastic spre ea și-o apăs ieșind din ea o linie de ulei ce se îndreaptă spre pieptul ei .
- Heeey . Stă uimită cu mâinele în aer .
Nu e cinstit așa .
- De ce nu  ? . Eu am demonstrat că nu e ceea ce spui tu . O văd cum înșfacă un pumn  de făină și-l aruncă în mine , iar când mă vede că vin spre ea , aleargă împrejurul mesei destul de mare . Mă urăsc că am afișato în mijlocul bucătării . O ajung mult mai repede de cât a crezut ea , îi trag mâina oprind-o cu spatele spre mine . Imi încolotăcesc bine mâinele împrejurul ei și o strâng mai aproape de mine . Din nou mirosul acela , dulce care mă seduce . Respirația îmi devine mai neobișnuită , îi simt mânuțele cum îmi atinge mâinele care stau pe ea . Simt ceva ciudat înăuntru-l meu , e ceva prea ciudat , de parcă a răsărit soarele după o iarnă friguroasă .

Ești pentru mine . Finalizată !!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum