Sunt chiar aici !

222 13 0
                                    

.... continuare .....
Învârtesc butonul și las muzica să umple mașina . Știu că mama e încă în spital , dar e vie ... își va reveni încurând , am nevoie de ami alunga tristețea asta dramatică . Beau apă ca să mă trezesc , le arunc câte un zâmbet puțin fals . Robert mă opservă și-mi zâmbește și el , cu un chip întrebător .

- De ce zâmbești ? . Milan își aruncă capul din spatele salonului , aproape pe umărul meu .
- Eu jur că cu câteva secunde în urmă era supărată fata asta ! . Mașina se umple și cu sunetul vocilor noastre . Robert îmi strânge mâina , aranjândo pe piciorul lui . Mă joc cu privirile lor , făcându-i să alerge după a mea .
- Azi ce planuri aveți ? . Milan mă pălește peste umăr și-mi întinde telefonul lui , cu un mesaj de la Marc .
- Suntem chemați la firma azi , până la orele 16 . Robert pare puțin supărat .
- Și după ? . Ne îndreabă fără să ia privirea de la drum .
- Ce spune-ți de un film în patru ? .
- Cine e al patrulea ? . Stau nedumerită de cine el vorbește .
- Rosa .
- Super . Strig într-o clipă . Însfârșit voi face cunoștința cu iubita lui . Pe fața lui Robert apare un soare care mă încălzește .
- Eu mă ocup de mâncare și film , până vă întoarceți .
- Rămâi la mine ? .
- Te deranjează ? .
- Nu , nu , .... dincontra mă bucură ! . Mă întind peste locul liber dintre noi , și-l sărut apăsat pe obraz . Ii simt zâmbetul întins pe față și gropițele adânci .

     
                ***
Marc îmi zâmbește neâncetat , de acum zece minute , de când Milan a plecat după cafea . Pielea lui nu-mi mai pare atât de întunecată , și privirea e mai luminosă .  Mă joc în tăcere cu pixurile de pe birou , învârtindu-mi câte puțin scaunul .
- Mă bucur pentru tine , și pentru mama ta . Ii trimit un zâmbet .
- Mulțumesc mult ! .
- Ce vei face când se va întoarce mama ta ? .
- Mă voi întoarce la vechile treburi .
- Eu sunt aici , ca să-ți spun ce va urma . Se reazămă de spetează scaunului . Mă sperie anunțul lui , și faptul cum și-a ridicat capul , de parcă ar fi un FBR care ma prins cu o minciună . In timpul acesta Milan intră pe ușă cu trei pahare pline cu cafea , și rupe scena asta dramatică dintre noi . Se așează pe scaunul de lângă mine , iar Marc se ridică în picioare .
- Acesta va fi biroul tău . Iar Milan secretarul . Lecțiile merg încontinuare , până nu finisați cursul . Fără acordul meu : nu ei nici o decizie precisă . Milan se râde mai ceva de cât un nebun , imidândul pe Marc .

               ***
- O excursie mai plictisitoare ca asta , nu am mai văzut niciodată . Arată cu degetul spre locurile unde am fost . Dă cafeau rece peste cap și-i face un vânt în coșul cu gunoi .
- Sunt deacord , dar e folositoare cât de cât .
- E ora 17 , să mergem odată de aici . Il privesc cu multă răbdare , e un lenos , dar nu în toate .
- Bine leneșule .
- Numi spune așa .
- De ce lenosule ? . Întinde degetul arătător spre mine .
- Să nu te mai aud așa . Mă scol în grabă și-l lăs în urma mea . Il salut pe Marc .
- Pe mâine ! .
- Pe mâine scumpo . Milan se apropie de mine și din nou îl imitează .
- Pe mâine scumpo ... amm bla bla bla . Il împing în ascensor și râd cu toată puterea .
- Taci nebunule , mă dor obrajii .
- Ai văzut te place , a pus ochii pe tine . Râde ca la o scenă super tare din filmele lui Jim Kerry .

**
Stau în fotoliul moale , cu o dispoziție bună , cu un vas de popcorn . Robert gătește filmul , iar Milan se învârte prin tot salonul .
- Hey tot normal ? . Il prind de mâină oprindu-l .
- Mia spus că ajunge , cu zece minute în urmă . Robert întoarce capul speriat spre noi .
- Probabil e ambuteiaj , mai sună odată . Incerc cumva să-l calmez .
- Am încercat , nu răspunde . Robert vine spre noi , și se așează pe podea , chiar în fața noastră .
- Așteptăm zece minute și după sunăm la poliție . Cum finisează Robert ultimul cuvânt , în ușă se aude bătăi . Milan sare și fuge , de afară intră șii sare în brațe o fată cu părul lung de o culoare blondă foarte închisă . Buclele se atârn printre brațele lor , are o față de copilaș drăgălaș și un zâmbet fermecat . Nu pot să nui opserv fericirea lui Milan , când se îndreaptă spre noi .
- Hey ea e Cassie prietena mea , el e Robert iubitul ei . Eu și Robert ne aruncăm zâmbete unui altuia .
- Ea e Rosa iubita mea . O strânge la piept și-i sărută capul . După ce am finisat ne așezăm fiecare la locurile noastre . Imi vâr capul în umărul lui Robert și-i strâng brațul .

Ești pentru mine . Finalizată !!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum