Ești pentru mine . Finalizată !!

Ca în prima zi !

Văd un mesaj și-l deschid îndată .
Robert : Ce spui dacă azi te invit la o cină ? .
Imi apare un zâmbet gigantic .
Cassie: Cu mare placere ! . Abia că trimit mesajul șii văd nr. pe ecran .
- Da ! .
- Când pot să vin după tine ? .
- Hey trebuie să trec pe acasă .
- Atunci cina o vom lua la mine . Ii zâmbesc puțin .
- Da , da . Nu veni după mine , mă descurc singură . Inchid apelul și-l văd pe Milan , stând tot acest timp la spatele meu .
- Credeam că nu ai planuri pe azi .
- Au apărut . Imi strâng lucrurile și-l privesc în sec .
- Păcat .
- De ce așa trist ? . Vreau să înțeleg ce i-sa întâmplat de e supărat .
- Am vrut să mergem undeva .
- Altă dată botosule ...... și de ce nu o chemi pe Rosa ? . Se scoală din scaun repede .
- Lasă , să mergem . O ia înaintea mea și numi mai spune nici un cuvânt până urcăm în mașină .

Imi îmbrac rochia neagră cu multe flori roșii , iubesc această rochie . O haină simplă poate să te prefacă într-o persoană încrezută . Orice adaus exterior ce îți liniștește sufletul te face încrezut . Dar de ce oare are nevoie o persoană slabă —- ,, De Încredere , respect față de sine '' .

**
Poarta se deschide puțin , iar eu o împing cu mâina . Imi reamintesc ziua , când am pășit pentru prima dată acest prag . Atunci când Kasper alerga spre mine , atunci când Robert era un străin , atunci când nu visam la viața pe care o am acum . Robert ese în prag într-o cămașă albă și blugi negri . Când mă vede mărește pasul . Iar eu ..... stau încremenită așteptându-l .
- Hey arăți .. ca o zână a florilor . Las un zâmbet să-mi apară pe față . Se apropie mai tare și-mi sărută buzele apăsat . Ziua de azi e mult mai diferita de cât prima zi .
- Cina te așteaptă ! . Mă ia de mâină și ne pornim spre casă .
- Tu ai gătit ? . Imi face loc ca să intru prima .
- Amm ..... da mi-am pus toate puterile . Kasper se scoală din locul lui comfortabil , și fuge spre mine învârtind codița . Mă aplec și-l mângâi iar mai apoi îl strâng într-o îmbrățișare .
- Mi-a fost dor răule ! . Datorită acestui câine : am început săi iubesc pe ceilalți . Robert se apleacă lângă noi jos , și își poartă buzele pe gâtul meu .
- Și lui i-a fost dor ! .
- Incerci cumva să mă distragi ? . Mă ridică si din nou îmi sărută buzele . Mă trage de mâină spre terasa , de acolo vine o lumină galbenă . Deschide ușa și când văd frumusețea de acolo râmân pe loc , analizând totul . Peste tot lumânări aprinse și o masă în mijloc . Il trag înapoi spre mine și-l sărut încet .
- Asta deja spune că îți place ! . Il aud cum spune cate ceva printre săruturi . Acesta e Robert pe care zi de zi l-am descoperit , cu rabdare , cu tandrețe și respect . Am ajuns la ziua când îi văd comportamentul lui real , nu falsele reproșuri pe care mereu le aruncă , ci la adevăratul comportament . E visul pe care îl pot trăi în viața reală , doar cu înțelepciune ajungi la aceste visuri .

           🌹

Ridic scările atent ca să nu cad cumva , am servit doar puțin de ce mi se învârte capul ? .
- Mai ai nevoie de ceva vin ! . Mă întorc spre el și mai nu cad jos , la timp ma prins în brațe . El nu e beat de loc , cum poate să bea și să fie treaz ? . Imi zâmbește într-una .
- De ce ? . Mă sărută atent .
- Mergi încă bine ! .
- Hey .... . Dau să-l lovesc dar mă trezesc că mă ia în brațe , ridicând cu mine scările .
- Ai spus că merg bine !
- Ești împotrivă ? .
- Nu ... . Intorc capul în ambele părți . Mă lasă atent în fotoliu și se aranjează deasupra mea . Ii mângâi obrazul ridicândumă câte puțin la păr și ciufulindui-l . Imi blochează privirea în a lui , și mă sărută seducător . Își poartă mâinele pe corpul meu așa cum nu a făcut-o niciodată , așa cum nu am simțit niciodată . Ii simt orice atingere , orice mișcare , iar aerul e plin cu parfumul lui . Aruncă cămașa undeva pe jos , se întoarce la săruturile apăsate pe gât , mușcându-l câte puțin , urmele umede îi rămân în urmă . Mă ridică și mă așează deasupra lui , prin săruturile ce mă duc undeva în nori simt cum îmi scoate rochia . Se oprește și-și lipește fruntea de a mea , respirația lui fierbinte mă topește câte puțin , și fiecare atingere mă fulgeră . Aud cum îmi șoptește prea seducător .
- Te iubesc ! . Nu-l las să mai spună un cuvânt , îl sărut și-l trag cât mai aproape să-i simt căldura corpului . 

          🌹
Stăm întinși unul lângă altul , privindu-ne fără oprire .
- De ce mă simt atât de bine lângă tine ? . Mărește ochii șii apare un zâmbet împreună cu gropițele pe care le ador .
- Findcă ... ,, Ești pentru mine '' ! . La auzul cuvintelor lui , mă cuibăresc la piept și-l strâng mai aproape .
- De unde poți ști ?  .
- Ești a mea . Imi sărută fruntea apăsat , iar eu mă simt perfect în brațele lui . Doar el mă poate face atât de fericită , doar lui i-se reușește . E unicul , e singurul care mă ține strâns la piept .
- Imi aduc aminte când erai grosolan cu mine ! . Mă joc cu degetul desenând cerculeț pe pieptul lui , îl aud cum zâmbește chiar și simt .
- Nu eram atât de rău . Ridic capul spre el și-l privesc cu un zâmbet mare pe față .
- Ba erai ! . Mă trage brusc mai aproape și-mi sărută buzele ca să nu pot spune ceva în plus . Nu mă gândeam la faptul că voi fi cândva , atât de aproape de Robert , credeam că noi suntem cu totul din alte lumi , că nu ne potrivim . Uneori oamenii totali diferiți , unul de celălalt pot deveni cei mai uniți . Acum .... acum nu mai contează nimic , înafară de el .

Deschid ochii dar nu-l văd pe Robert , îmi țin capul cu mâina ca să nu cadă înapoi pe pernă . Nu-mi aduc aminte cum am ajuns în camera lui . Mă pornesc să fac duș , dar nu găsesc nici o haină de a mea . Ii fur cămașa lui de pe speteaza scaunului și fug la baie . Mi-aș dori un ceai fierbinte acum , și apă gazată . Ies din baie și-l văd pe Robert întins pe pat . Mă arunc deasupra lui și-l sărut .
- Unde ai fugit ? . Imi zâmbește răutăcios .
- Am mers să gătesc ceva de mâncare și să întâlnesc oaspeții .
- Ce oaspeți ? . Mă dau puțin la o parte , iar el se urcă pe mine .
- Promitemi că vei fi calmă ! .
- Mă sperii Robert . Ii văd cum apar gropițele .
- Nu trebuie . Apropo îți stă perfect cămașa . Scot limba pe jumate iar el încearcă s-o muște .
- Poți să-mi aduci rochia de sus , nu pot eși în halul acesta . Sa scoala de pe pat îndreptându-se spre scaun .
- Deja am adus-o . Mă îmbrac cât de repede pot și-mi aranjez putin părul , Robert nu i-a ochii de la mine . Când vede că sunt gata mă apucă de mână și eșim amândoi din cameră .
Pe canapele îl văd pe Alex iar vizavi de el cu spatele la noi stă o fată cu părul blond , inima îmi bate tot mai tare . E o fată care o cunosc prea bine , chiar și de la spate . Mă opresc în fața ei , și rămân blocată acolo .
- Kelly ! . Vine spre mine și mă strânge în brațe , ridic și eu mânele ca s-o cuprind .
- Mi-a fost dor de tine ! . Se îndepărtează puțin și mă tot privește . Numi pot găsi cuvintele , mau lăsat toate acum când am nevoie de ele .
- De ce ai plecat , fără să-mi spui măcar un cuvânt ? . Mă i-a de ambele mâni și mi-le strânge , are pe față un mic regret , care încearcă și speră ca să-l opserv .
- Iartă-mă , părinții mau luat pe neprins de veste , nu am reușit să-ți scriu .
- Asta nu e o scuză , aproape un an nu ai scris , sunt sigură că ai avut posibilitatea să-mi scrii , măcar un cuvânt . Ii arunc mâinele de pe mine , mi se face greață mă așez și beau repede apa din paharul de pe masă . Robert mă trage lângă el și-mi pune capul pe pieptul lui .
- Iartă-mă , da sunt vinovată , dar îmi pare rău . Poate nu a avut dreptate că ma lăsat , că nu mia spus că pleacă , dar fata asta stă acum în fața mea și își cere iertare . Mă eliberez din brațele lui și sar în a lui Kelly . Atâtea momente de reântoarcere am avut anul acesta , dar oricum le prețuesc pe toate , în mod diferit .
Kelly sorbește din cafeaua fierbinte , mă tot privește așteptând momentul perfect ca să-mi vorbească . Dar decid eu să rup tăcerea .
- De când beai cafea ? . Zâmbește genată .
- De când Alex mi-a descoperit gustul ei .
- Și de cât sunteți împreună ? . Chipul ei îi devine posomorât .
- Aproape un an. Cassie iartă-mă . Imi mângâie mâna , pentru a mă liniști cumva . Da sunt furioasă foc , findcă cu Alex vorbea tot acest timp , iar mie un simplu mesaj nu a reușit să-mi dea . Dau din cap în semn de nu .
- Incerc să nu fiu supărată și principalul e că ești aici , mă bucur pentru tine . Mă voi strădui să-ți respect alegerea . Ii apare un zâmbet foarte mare pe obrajii , o văd cum sare din locul ei și fuge cu brațele deschise spre mine .
- Te iubesc Cassie , mereu ai fost înțelegătoare , am procedat forte urât cu tine , dar promit că voi recăpăta prietenia noastră și încrederea ta . O strâng și eu cât mai aproape de mine , mia fost dor de ea , și-mi pare rău că am fost nevoite să trecem prin asta . Prietenia e veșnică dacă știi să ierți uneori greșelile comise , și să ai încredere în persoana pe care o numești - prieten . Nu contează cât de mult timp petreci alături , contează atunci când doar la o rugăminte îi sari în ajutor .