Ești pentru mine . Finalizată !!

Ea !

Robert .
Ies din biroul tatălui cu o victorie pe care am meritat-o . Toți încep să-mi aplaude , da desigur că le mulțumesc lașilor care au după mutrele acestea frumoase , o față de câcat . Îi urăsc pe fiecare în parte atât de mult că li-aș sparge nasurile . Ies din companie îndreptându-mă spre mașină . Am o dispoziție bună și dacă cineva încearcă să mi-o strice îi stric fața . Am câștigat proiectul la care am lucrat ca nebunul . Il sun pe Alex cu vestea ceea buna .
- Azi dau o petrecere . Alex e un prieten pe care îl numesc frate.
- Măcar spune cu ce ocazie ne adunăm .
- Heey tâlharule am câștigat proiectul și pariul cu tata . I se schimbă vocea cât se poate de bine .
- Pe la ce oră ? .
- Așa mult mai bine , pe la 16 să fii la mine .

Cumpărăturile au mers mult mai repede de cât mă așteptasem . Incerc să fac un meniu , mult mai bine să comand ceva . Sunt un lenos , dar nici timp nu am , mă arunc în pat și privesc tavanul pustiu . E ora 10 dar Cassie încă nu e . Numi place mie toată treaba asta , mai mereu mă țineam în mâini ca să nu hămăi ca un câine la ea . Cu totul că face lucru la perfecție . Până acum toate menajerele s-au concediat din cauza lătratului meu . Nici nu-mi trebuiau , și de ea tot voi scăpa cumva dar poate că mai am nevoie de curățenia ei . E o copilă și iubesc să o trag de nas , atunci când vreau eu .
Aud că sună  . Mă îndrept și pe ecranul monitorului o văd pe ea . Deschid ușa și știu că trebuie să ies ca s-o apăr de Kasper . Mare fricoasă mai e și asta . Stau în prag așteptând-o . Il vad pe Kasper cum aleargă spre ea , doar asta mi-a rămas . Când dau să mă pornesc , ea se apleacă și se joaca cu el . Mă opresc brusc , și simt cum trece prin mine , un fior de fericire . Nimeni și niciodată nu sa jucat cu Kasper , mă uimește fata asta , ieri se temea de el , dar azi .... azi se joacă . Kasper se învârte pe lângă ea și pare sa vrea joacă . Nu e un câine care se joacă cu toți , de parcă ar simți persoanele . Il strig pe laș și așa cum am crezut , fuge repede spre mine .
   Intru în casă iar Cassie se oprește lângă canapele și își cere scuză pentru întârziere . Ce are cu canapelele acestea , de nu trece de ele , de parcă iar da cineva una în cap pentru fiecare pas pe care îl face . E ciudată și nu-mi place asta , mă inervează la culme tăcerea ei .
- Nu-mi plac întârzierile , la timp să vii  . Mă întorc cu spatele și plec în cameră . Mai am de pregatit meniul , dar să și-o informez că azi am oaspeți . Nu mă face bucuros gândul , că poate să nu reușească .

   
            Mă uit la meniul blestemat , poate să mai adaug ceva ? ies din camera dar n-o vad , probabil e sus . Ridic pășind câte două scări . Cum și am spus , o gasesc acolo , cu o carte în mâină . Are o față încordată , de parcă se miră sau e speriată . Fac câțiva pași spre ea , ca să mă vadă . Intoarce capul spre mine și pune cartea pe rafturi  . Îi văd obrajii cum înroșesc , nu e posibil așa ceva , de ce s-ar rușina doar pentru că a citit o carte amărâtă  .
- De ce roșești ? . Stau în fața ei și aștept un raspuns care nici nu mă interesează . Mă amuză când îi simt frica .
- Nu am vrut , îmi cer scuze . Mereu își lasă capul în jos , am impresia că a venit din anii de când iera la putere robia . La dracu nici asta nu o știu . Are stimă și frică , ceea ce mă face nebun .
- In timpul lucrului nu atingi nimic , înafară de ceea ce trebuie . Azi am oaspeți , și vreau ca să reușești până la 16 . Dă din cap în semn ca da .
Vreau să vorbească , vreau s-o aud , mă sufoc când nu scoate nici un sunet . Fata asta știe cum să mă scoată din sărite . Îi întind meniul și rămân pe loc . Să mă i-a toți dracii daca știu de ce o privesc , ce naiba fac ?
- Pot să încep de acum ?
- Da desigur . Scot telefonul și dau mesaje la toți prietenii pe care îi aștept azi la 16 .

              Cassie
I-au toate productele de care am nevoie,  pentru a găti , toate bucatele ce e scris în meniu . Jumate din ele nu le cunosc , pentru prima data le voi găti , îmi vine un val de frică findcă , dacă voi greși ? mă dau afara fără să mai decidă . Trebuie să mă calmez , cu frică nu voi face nimic bun . De multe ori făceam mâncare pentru prima dată , și se primeau bune , cum mi-a spus mama : am darul de a găti . Mă bucură faptul că nu voi lucra de fața lui Robert , probabil că încă sunt roșie pe față , nu mai pun mâina pe nici o carte .

Scot totul și duc în salon , ca să aranjez pe masă . Robert iese din cameră într-o cămașă neagră , îi stă atât de bine . Rămân cu gura căscată ca o copilă . Trece cu ochii prin bucatele aranjate pe masă , iar eu îl urmăresc cu ochii și aștept sa spuna ceva .
- Ai gatit tot ce am scris ? .
- Da totul . Gustă dintr-o friptură și mor pe o secundă așteptând semnalul lui de a mă trezi la viață .
- Nu mai ai nimic de făcut ? . Mă tulbură trezindu-mă .
- Nu , am pregatit tot de ce iera nevoie . Imi privesc ceasul de pe mâină și văd că e trecut de ora patru , trebuie să plec . Scot șhorțul și îl aranjez bine ținând-ul în mâină .
- De ce ai scos ? nu-mi i-au ochii din ai lui .
- E trecut de patru , trebuie să plec . Se învârte , probabil după telefon , până la urmă se predă și mă întreabă ce ora e , și la cât trebuie să plec .
- E ora cinci  . Își aruncă ochii negri asupra mea .
- Nu am spus că ești liberă , azi vei rămâne să te ocupi de oaspeți . 
- Până la ce oră ? . Mă privește cu ochii desfăcuți .
- Vei rămâne aici . Nu-mi place asta . Imi desfac din nou șhorțul și îl aranjez frumos . Când îmi aduc aminte , că va trebuii să am grijă de oaspeți , trece fiori prin mine .