Ești pentru mine . Finalizată !!

Continue .

     Scot cheiele și descui ușa casei , azi nu și-a lăsat monstrul la libertate , măcar un lucru bun din partea lui . Intru și opserv că nu e acasă . Asta îmi ușurează lucrul și starea sufletească . Azi în listă este curățarea bazinului , findcă e octombrie încă îl ține deschis , chiar dacă nu se scaldă  . Nu mă bucură asta . Nu am mai curățat bazine până acum , norocul e de partea mea findcă am o carte de intrucție . Mă gândesc la ce bun o carte de instrucție pentru un bazin ? . Sau poate unor proști ca și mine care nu s-au folosit de el și de îngrijirea lui . Momental decid să îmi pun căștile ca să fie mai vesel .
Afară e foarte cald , ce nu pot să spun de o săptămână mai devreme . Fericirea mea că curățenia durează mult mai puțin de cât m-am așteptat . Incep să repet în gând după versurile din cântec .
După jumate de oră îmi i-au mătura în mâină și încep să mătur , fac un pas în urmă și dau din cap , lăudându-mă singura pe mine pentru lucru facut . Mă întorc și tresar de frică când îl văd pe Robert stând în pragul ușii , privindu-mă de parcă se uită în gol . Imi scot căștile și mă salut . Se mișcă din loc și începe să se învârte împrejurul bazinului .
- Ai făcut tot cum am scris în caiet . Ohh și eu mă miram , de unde poate un bazin cu apă să aibă o carte de instrucție .
- Da . Mă privește apropiindu-se de mine încet .
- De ce naiba ești cu părul desprins ? . Imi flutură părul cu o mânâ . Imi dau seama într-o clipă că am uitat să-mi prind părul . Scot un elastic și mi-l strâng într-un coc caraghios . Nu i-a privirea de la mine .
- Ești prea naivă . Imi ridic privirea și mă dau de gol , în trei secunde , findcă îmi este frică de el . Nu vreau să fac ceva incorect ca să nu strige . Imi ajunge doar un cuvânt ascuțit și lacrimile se pun în mișcare . . Își duce mâina după cap , scărpinându-și ceafa .
- Asculta-ma pe mine , nu fă ce-ți dă prin cap . Aprob din cap și las privirea să cadă pe pantofii lui . In mine mă contrazic cu el , eu ascult și defapt nu sunt rea . Trece pe lângă mine atingând-mi puțin umărul . Iar eu rămân pe loc fără să mă mișc . Vine un val de gânduri , la care m-am gândit toată ziua . Ce e cu camera de la etajul doi ? , nu am fost informată ce să fac cu ea .
Mă întorc pe călcâie și în pas mare intru în casă dupa el .
- Domnule Robert , în camera din dreapta de la etajul doi , la fel trebuie să fac curățenie ? . Se întoarce spre mine doar cu jumate de corp și începe să râdă cu jumate de glas . De ce râde ce am spus aici atât de amuzant ?
- Nu-mi spune așa . Se întoarce cu tot corpul spre mine și-mi așteaptă raspunsul . Nu pot să mă contrazic cu el , însă doamna Inna mi-a spus să mă adresez în felul acesta .
- Cum alt fel ? . Ridică mâinele în aer fluturându-le câte puțin , apoi arătându-mi degetul arătător .
- Robert . Simplu și frumos , am doar 22 de ani nu 60 . Așa și am știut că îmi va spune .
- Nu pot să vă numesc simplu . Se întoarce după ceasul aranjat frumos pe masă și-l pune pe mâină .
- Îți place complicat ? Mă privește în sec cu ochii larg deschiși .
- Doamnei Innei îi place .
- Uite asta nu e o rugăminte , scrie la tine în foaia cu cerințe : să nu mă mai numești domnul Robert , șiiii ..... să nu văd picior de al tău în camera de la etajul doi . Ne-am înțeles ?
- Da .
- Uite ce bravo , începi să-mi placi . Ii văd doar spatele cum dispare în cameră . Vreau să-i spun cât e de rău și morocănos .

Privesc ceasul și e timpul să plec acasă . Azi foarte mult am lucrat , am făcut și în cușcă la monstru . Bat la ușa lui și aștept puțin . Iese la fel într-un maiou negru , ce are omul acesta cu hainele închise la culoare ? . Arăt la ceas .
- Eu plec . 
- Merg să te conduc . Afară se făcuse aproape întuneric și până la rutieră am de mers zece minute . De ce oare e atât de super , mă întreb eu ? .
- Mâine eu nu voi fi acasă , voi veni târziu . Il privesc atent .
- Am înțeles . Ies pe poartă și când văd întunericul din față mă blochez în sec fără ca să-mi dau seama , că stau pe loc . Aud cum râde în urma mea .
- Îți e frică ? , pe lângă acea că ești inervantă mai ești și fricoasă . Fără ca să-l privesc îi raspund ceea ce e într-adevăr .
- Hai , te conduc eu fricoaso . Trece pe lângă mine și face pași mici . Fug repede după el findcă nu vreau să rămân singură .
- Să știi că nu-s fricoasă . Mă privește și începe să râdă așa cum nu l-am mai văzut să o facă , de parcă nu e Robert morocănosul .
- Da și de câine tot ți-e nu îți este frică ? .
- Hey asta nu e cinstit , de ei toți se tem . Râde mai departe cu aceeași poftă , îmi place foarte mult , îi merge mult mai mult zâmbetul de cât tristețea .
- Robert ..... de ce mereu ești trist ? . Am întrebat , dar știți momente când îți pare rău de ceea ce ai rostit .
- Nu cred că e treaba ta . Nu mai scoatem nici un cuvânt până la rutieră . Mă întorc spre el și-l privesc rușinată .
- Mulțumesc mult ! . Ii zâmbesc în semn de mulțumire .
- Nu ai pentru ce-mi mulțumi . Cu mare mirare zâmbește, un zâmbet forțat , un zâmbet fals , băiatul acesta are un zâmbet dintre cele mai rare și frumoase .
- Am . Mărește ochii  .
- Posibil . Și faptul că te-am condus - uită-l . Se întoarce și dispare în întuneric . E grosolan . Mă gândesc la cum se comportă el , de ce sar comporta așa cu cineva străin , cineva pe care nici nu-l știi ?