Ești pentru mine . Finalizată !!

Eu știu că ești a mea !

            Robert
Știu că va urma o scenă din filmele cu multă dramă , dar nu pot să fac ca toți să dispară din fața mea și să mă lase naibii în pace .
- De ce el mai stă aici ? . Mama se întoarce spre Josan și-l privește cu milă .
- Robert ... cine ți-a permis să ridici mâina ? . Tata se tot apropie de mine , făcând pași mici . Sângele începe să-mi clocotească ridicându-se brusc în sus . Las un strigăt puternic înafară :
- Asta este cosecința faptului pe care l-a facut el . Josan se scoala în picioare dar se așează tot atât de repede din cauza amețelii de cap .
- Ce fapt ? . Tresar de la strigatul lui , mă înervează când tata strigă la mine de parcă aș fi un copil de 10 ani .
- Lăs să auzi din gura lui . Josan îl ia pe tata și merg la terasa , pentru a palavragi ca doi boșorogi .
- Robert de ce ai facut-o . In această situație îmi este milă doar de mama și Cassie .
    O i-au pe mama în camera mea și cu un răsuflat adânc îi spun totul , știu ca din partea mamei nu voi fi judecat negativ , findcă ea mereu ma crescut cu iubire , ea e unica persoana pe care o intereseaza cum mă simt eu .
-  Robert nu-mi spune că ai intrat în toata asta pentru ea . Mama începe să plângă .
- Mama . Își trage aer în piept și mă mângâie atent pe cap . Urasc când o face , mă simt un copil .
- De ce ai facut , daca nu ști problema lor .
- Eu o știu îndeajuns . Mă privește înervată dar încearcă să se calmeze .
- Robert domnul Josan ..... Stau și încerc să înțeleg de ce a spus asta , și de ce îi ține apărarea . Mă ridic în picioare ca tunetul , ea îl cunoaște pe dracul acesta ? . Mă întreb defapt , ea știe de viața lui .
- Ce e cu el și , cum a ajuns fica lui aici ? .
- El ma rugat .
- Am știut , am știut . Strig ca nebunul prin cameră , negăsindu-mi locul .
- Robert ascultă .
- Da eu ascult , de ce a venit dacă a știut că fica lui se află aici și , el se ascunde ca un șobolan ? !
- Robert , am crezut că i-ai dat liber .
- Acum spunemi totul dacă nu , jur că îl omor naibii .
- Când domnul Josan a aflat că fica lui caută de lucru , m-a rugat s-o angajez la mine , eu deja avusem menajere . De asta m-am gândit că pot la tine . Robert calmeazăte , eu doar am ajutat-o .
- De când îl înteresează de viața ei ? a lăsat-o !
- Nu trebuia să afle că el e viu , nu trebuia . Mă uit la ea înervat .
- Cum adica viu ?  mi-se umflă  vinele de la nervi , el i-a spus familiei că a murit pentru ca să dispară ? .
- Cu câțiva ani în urmă , Josan și-a înșcenat moartea . A avut motivele lui , și asta a fost unica șansa de a ieși din probleme . Intru în baie și mă privesc în oglindă , o tot aud pe mama cum îmi spune ceva , dar îmi bubuie în urechi și nu o pot înțelege . Nu mar șoca toata situația asta daca nu avea să țin la ea atât de mult . Mă simt eu vinovat findca am lăsat-o să-l vadă pe boșorog , e vina mea că nu am fugit cu ea de acasă . Cum .... am lăsat să se întâmple așa ceva ? .
- Robert . Imi pune mâina pe umăr și mă netezește . Ii dau mâina la o parte și ies din baie  , mă arunc în pat și vreau să închid ochii dar nu pot .
- Mama lasama puțin . Nu se mișcă din loc , dar se și gândește ce să facă și ce să spună . Se scoală și fără să mai spună nimic pleacă din cameră . Mă gândesc doar la fata care nu se mișcă acum , fata care într-o clipă și-a pierdut ambii părinți .

****
Mă trezește sunetul telefonului , dar tresar findcă pricep de la cine e . Răspund la apel și-i aud vocea :
- Mulțumesc . Fata asta i-ar îmi mulțumește , dar eu i-ar zâmbesc ca prostul .
- Imi vei mulțumi când ajung . Închid apelul și ies ca vântul din cameră , nu-i văd pe cei trei prin casă , posibil că sunt pe undeva , însă mă grăbesc și nu văd nimic .

Stau lângă ușa de la palata ei , nu mai am răbdare , lașul de doctor stă de prea mult timp acolo cu ea .
- Bună ziua . Se deschide ușa și sincer nu prea are unde ieși , stau chiar în fața lui .
- Bună . Pot să intru ? . Mă oprește cu o întrebare .
- Cine sunteți pentru domnișoară ? .
- Iubitul . Mă rânjesc și intru . Dacă spuneam alt ceva nu îmi permitea să intru , știu deja trucurile medicilor .
O văd cum stă întinsă , privindu-mă . Arată nespus de frumos , e perfectă , chiar dacă lacrimile i-a lăsat urme pe față . Una încă îi curge , mă apropii de ea și-i sterg ușor cu degetul .
- Mai speriat . Încremenește privindu-mă , fără să mai respire .
- Nu am vrut . Ridică mâina și-mi aranjează părul puțin ciufulit ; O face atât de fin . Vreau s-o i-au cu mine , să stau doar lângă ea . Nu mai poate rămâne aici de una singură , să-și amintească de mama ei .
- Îți promit că vei ieși cu mine de aici . Ii cade încă o lacrimiă și după ea încă trei , îmi lipesc repede fruntea de a ei și-i i-au obrajii în palmele mele .
- Nu plânge ! . Incerc să zâmbesc , încerc s-o fac și pe ea să zâmbească .
- Nu pot . O aud cum îmi spune încet , și mă fulgeră prin suflet , vreau să înțeleagă că ea e puternică .
- Heey poți . Încercă , încearcă . Eu sunt acum lângă ea și nu vreau s-o lăs , e doar a mea , din ziua de azi : a rămas doar a mea !
- Ce a făcut cu ea ?  nu poate să se oprească , chiar dacă o rog . A fost o pierdere prea mare pentru ea , mama a fost unica ei ființa iubită , unica speranța .
- Shhh .... Va răspunde pentru faptele sale . Imi potolesc nervii strângând din dinții , probabil fața îmi e toată roșie , vreau să mă răzbun pentru ea , pentru fata la care țin din tot sufletul .


,, Peste o lună ''
Doctorul stă chiar în hol . Intru cu un zâmbet și un buchet de flori . Acolo înăuntru mă așteaptă Cassie , de două zile nu am mai văzut-o , ma rugat s-o lăs să-și revină . Dar mă bucură că își revine , e mult mai veselă , mai zâmbește câte puțin . Doctorul își mărește ochii și rămâne uimit .
Vreau să știu de ce mă privește așa :
- Domnule Robert nu vă așteptam . Nici eu nu-i așteptam mutra de dimineață , însă nu e chiar tot așa cum visăm .
- Nu am venit la dumneavoastră . Il tachinez ca să înțeleagă despre ce vorbesc . Mă privește uimit , tot ca la început de parcă nu înțelege despre ce vorbesc .
- Ammm ..... domnișoara Cassie a plecat de acum două zile în urmă . Mi se oprește bătăile inimii . Cum adică a plecat ? .
- Eu vreau să văd .
- Domnule Robert , ea e plecată . Se întoarce și pleacă . Iar eu rămân cu gura căscată , unde putea să plece fără mine ? , de ce a plecat ? . Stau ca prostul , în mijlocul salonului cu privirile îndreptate spre mine . Nu am măcar numărul ei s-o pot găsi .
Mă întorc și merg cu pași asemenea unui zombi dintr-un film horor spre ieșire , i-am promis că o voi scoate de aici , că va ieși cu mine .
Aerul de vară se apropie , mai este o lună se simte căldura chiar și la apusul soarelui . Simt cum brusc ceva mă gâdilă pe obraz , când dau cu mâina văd că e o lacrimă . Cad în genunchi , nu mai am puteri să stau , nu plâng în hohote dar durerea sufletească e turbată . Nu poate să se compară acum acea sufletească cu cea fizică . Il văd pe creț cum sare din mașină și aleargă la mine . Mă ridică de pe jos ca pe o buleandră și cu mare greu mă aruncă în mașină . In cap îmi stă doar ea , ea și faptul cum a procedat cu mine . Imi deschid ușa și-mi arunc apă pe față , de ce nu pot face mișcări rapide , de parcă mar durea .
- Acasă te așteaptă , Josan vrea să vorbească cu tine . Mă uit la el destul de înervat .
- De când tu ești cățeaua lui ? . Numi spune nimic , pornește mașina și lasă aerul cald de peste geam să intre .
 
    O voi găsi , mia promis că va fi a mea , și știu că așa va fi , cele spuse nu se ia înapoi . Vreau să urlu de parcă am pierdut-o pe veci , vreau să urlu findcă  mă doare . Necesitatea de a fi alaturi de ea , e mult mai mare de căt a trăi mai departe fără ea .