Ești pentru mine . Finalizată !!

Speranțele nu dispar .

Cassie
Nu voi putea s-o privesc pe mama în ochi , fără să-i spun de căsătorie . Dar i-am promis lui Robert , că pentru binele nostru țin totul în secret .
- Dragă ești acasă ?
- Da ! Apare din bucătărie cu un prosop în măină . Arată mereu ca în zilele de lucru , într-o cămașă albastră deschis și pantaloni negri .
- Cina va fi gata , în câteva minute .
- Mulțumesc , nu-mi e foame .
- Te rog să fii prezentă ! Din urma ei apare Marc , îmbrăcat într-un maiou alb , ceea ce ma făcut să înțeleg că nu e aici în privința lucrului .
- Marc ?
- Salut scumpo ! Mama înțelege că are ceva de-mi explicat .
- Dragă mergi sus și , fă un duș , noi te așteptăm . Trec pe lângă ei speriată de ceea ce am văzut . Ce are în comun mama cu Marc ? Acum îmi dau seama de ce atunci în prima zi când l-am văzut avea ochii injectați și privirea obosită . Și chiar nu înțelegeam de ce Marc se comportă mereu atât de frumos cu mine . Nu pot să cred că mama mia ascuns de asta . Scot repede telefonul pe care mi-la înapoiat Robert șii formez nr. Imi răspunde foarte repede .
- Da .
- Robert , vreau să te întorci după mine .
- Ce sa întâmplat ? Imi stăpânesc lacrimile .
- Nu pot să nui spun de asta , sunt prea furioasă ca să tac din gură .
- Hey calmeazăte , nu te mai gândi la asta . Dar dacă dorești mă întorc chiar acum , doar nu plânge ! Aud o bătaie în ușă , după ea încă câteva .
- Lasă , nu te întoarce , te sun mai târziu . Inchid repede și , mă pornesc spre ușă . Marc stă chiar în prag cu pumnul ridicat să mai bată încă o dată .
- Scumpo totul e înregulă ?
- Da ! Face un pas înainte .
- Te cobori ? Dau din cap șii arunc un zâmbet , mi-l întoarce . Ridică mâina și-mi netezește obrazul .
- Desigur .
- Noi te așteptam ! Strigă deja coborânduse .

După un duș fierbinte cobor și eu scările neâncrezută , că vreau să stau acolo cu ei .
- Însfârșit , așeazăte scumpo ! Trag scaunul de lângă masă .
- De când sunteți împreună ? Mama mă privește furiosă , iar Marc îmi zâmbește drăguț . Ii zâmbesc și eu .
- De șase ani . Măresc ochii findcă mama niciodată nu mi-a spus de el . Dar îmi aduc aminte că de fiecare dată când o sunam ori nu-mi răspundea , ori îmi spunea că are multă treabă . Când o vizitam niciodată nu vorbeam deschis . Nu am avut de unde să știu . De când a plecat tata , sa îndepărtat de mine , am devenit străine . Mama opservă c-o privesc în sec supărată și-mi , i-a mâina în a ei .
- Dragă , dacă îți spuneam de Marc , nu avea să mă înțelegi . Tatăl tău dispăruse , nu puteam să-ți spun .
- De ce toți credeți , că nu voi înțelege ? oare par atât de toantă ? Marc intervine și-și aranjează mâina pe umărul meu .
- Te protejam de rele , sau încercam macar . Mă eliberez din mâinele lor .
- Am obosit de minciuni mama . Își ridică privirea spre mine .
- Dragă ce tot spui ?
- Ajunge să te comporți cu mine așa .
- Cum ?
- De parcă aș fi o străină , de parcă ai avea o neplăcere .
- Dar nu mă comport așa !
- Vreau să-mi spui ce-mi mai ascunzi .
- Nu mai ascund nimic , te iubesc nu vorbi așa . Imi strânge mâina din nou , o feresc brusc .
- Dar o faci !
- Cassie ! Las privirea în jos și , cred că e timpul să mă opresc findcă nu-mi va spune nimic . Ascunde faptul că a vorbit cu Robert și că vrea să mă căsătorească cu altcineva .
- Imi pare rău , nu am poftă . Fug cât mai repede de acolo , nu vreau săi mai privesc fața care e atât de încrezută că eu o cred . E atât de departe de adevăr .

Mă arunc în pat și , privesc tavanul plin cu steluțe verzi . Cum poate să ascundă , e viața mea pe care ar trebui să mi-o trăesc , dar ea încearcă să o modifice după preferințele ei . Robert are dreptate , aici alături de părinți nu vom fi niciodată împreună . Dar unde putem pleca ? Cum va fi oare ? Imi opresc gândurile și-mi spun :
Putem începe totul de la zero , nu mă sperie asta , findcă Robert îmi va fi alături . Cu el alături mă simt mult mai încrezută .
Aud telefonul , îl ridic și văd pe ecran numele lui Milan . Nu vreau să vorbesc cu el . Nu acum . Sting sunetul , ca să nul aud . Imi amintesc că : când eram singură , doar cu Kelly . Nu aveam atâtea dureri , nu aveam atâtea dezamăgiri . Nu plângeam atât de mult .
Dar atunci nu-l aveam pe Robert , nu-l aveam pe tata , nu vorbeam cu mama . Poate nu eram atât de fericită ? Intru la mesaje și văd un mesaj pe care nu le-am trimis lui Robert .

Cassie : Pleacă unde vrei , nu te țin cu forță alături de mine .
Imi aduc aminte că telefonul a fost la Milan , nu mi-a spus de apeluri și , a trimis acest mesaj , de ce a făcut asta ? Nu mai pot ghici , îl sun chiar acum .
- Da . Vreau să strig , dar așa nu voi clarifica nimic .
- Vreau să-mi spui , de ce ai trimis acel mesaj ?
- Cassie , ce spui dacă îți explic mâine la o cafea ?
- Da chiar ai multe de-mi spus . Imi regulez glasul , scad tonul .
- Imi pare rău că ne-am certat la tine .
- In regulă . Și eu am de-mi cerut scuze .
- Da , pe mine .