Ești pentru mine . Finalizată !!

Ești pentru mine !

                                ***
Reîntâlnire : O așteptare până la nesfârșit . Un moment ce vine prea brusc . Acel moment pe care parcă l-ai așteptat atât de mult , dar a venit pe neașteptate . O reântâlnire ca o clipire din pleoapă . Aștept în picioare , lângă ușa principală , cocoțată în pantofi . Așteptând acel moment care va veni atât de repede . Mai repede cât propriile bătăi ale inimii . Il aștept plină de gânduri de recuperare .
Oare cât de străini am devenit ? cum îmi va părea vocea lui acum ? tot atât de dulce și plăcută ? cum va suna acum ? și ce îmi vor spune ochii lui negri ? tot aceleași gânduri curate dar tot odată rele ? iar gropițele lui , îmi vor zâmbi , și mă vor îndulci ?
    Nu au trecut ani la rând , dar pentru sufletul meu ,a rămas  atâta timp în urmă . Un timp care a plâns după momentele de fericire , după sunetele zâmbetelot noastre . Un timp care a stat în ploaie și-n vânt doar ca să ne întoarcem , cu soarele nostru pentru a-l încălzi din nou . Acum că stau în pragul acestui timp , pot să-i spun cu capul ridicat în sus că : Mi-a fost nespus de dor !

Aud soneria ce m-a trezit repede . Inima în loc să mă conducă , să mă sfătuie ce să fac . Ea bate ca nebuna . De parcă nu înțelege de ce soneria sună . De parcă nu știe cine se află după ușă . Mă opresc cu mâina pe clampa ușii , îmi trag aer bine în piept . - ,, Calmeazăte '' .
      Apăs și trag ușa spre mine cu un vânt ușurel . Un întuneric mă cuprinde . Îi văd doar chipul . M-am blocat în acei ochi  , la fel ca întunericul din jur . Un negru seducător , care mă lasă în trans . Care mă sperie la nebunie . Un negru în care vedeam flăcările a celui mai nebunatic foc . M-am blocat ; nu știu ce pot să fac . Aș vrea să se finiseze frica și să dispară tăcerea  .
   ,,O pot face '' , spunei măcar - ,, Buna ''. Rămân în urmă , când îmi spun : acum , acum , acum . Nici numărătoarea nu mă ajută de loc .
- Arăți formidabil ! Inchid ochii pe o secundă . Acea voce , sună la fel . Nu e schimbată , nu are alt sunet . E cum a fost : miere pentru urechile mele .
- Mulțumesc ! Îi arăt cu mâina spre încăpere . Îi fac cale să poată intra ; Doamne , din nou e atât de aproape de mine . Face câțiva pași dar rămâne în dreptul meu . Mă pornesc să închid ușa , dar sunt oprită . Robert întinde mâina spre ușă șii face un vânt micuț .
   E chiar în fața mea , și față de mine el , nu încearcă să fugă de o apropiere prea mare între noi . Credeam că-mi va fi mai ușor , nu prea pot so fac . Lasă pe masă florile și o cutie , pe care nu le-am opservat până acum în mâina lui . Iar eu stau neclintită , cum am încremenit de la început cu fața spre el  , și capul în jos . Nu prea înțeleg ce face , dar îl tot simt că se apropie câte puțin . Mirosul de parfum mă i-a într-un vals plăcut . Îi simt degetul cum îmi atinge mâina . Nu-i pot raspunde la jocul lui . Mă urăsc pentru asta . Vreau să ne jucăm cum o făceam mereu . Atingerea lui se ridică pe braț în sus . No pot opri , dar nici nu cred că vreau asta . Vreau să recunosc că-mi place la nebunie . Mi-a lipsit cum mi-ar lipsi apa după o zi de secetă . Se apleacă puțin spre mine , atingându-și vârful nasului de obraz , de gât , de ureche .
- Mi-a fost dor ! Imi apare un zâmbet uriaș pe față . Vreau să fie mereu așa . Să fim lipiți unul de altul . Să-mi spuie mereu că i-a fost dor . Il apuc de braț , îl ating , îl mângâi ușor . Vreau să înțeleg dacă într-adevăr e el . Și că e aici în fața mea . Îmi apare pe obraji o lacrimă . Mi-am spus să nu plâng , mi-am promis . Indiferent de durere sau fericire pe care o voi avea  . Dar nu pot , după atâtea lucruri dureroase , după atâtea ingorări . E aici lângă mine , nu ma lăsat , ma așteptat a fost mereu lângă mine .
- Hey , iartă-mă . Se retrage încet . Chiar dacă mă atingea deabia , a fost doar plăcut , fără nici o urmă de durere . Nu mi-a făcut nici un rău atingerea lui .
- Nu te îndepărta de mine . Imi șterg lacrima de pe față și din ochi . Mă privește dezorientat . Il trag înapoi fără să mai aștept răspunsul lui . Eu știu că în brațele lui mă simt mult mai bine . Mă simt mult mai vindecată . Sunt lângă el , și e mai bine așa . Am așteptat atât timp acest moment . Dar nu mi-l imaginam atât de plăcut . Am încercat de atâtea ori să-mi imaginez această clipă , dar de fiecare dată mă trezeam cu lacrimi în ochi și cu Robert în minte . Iar în suflet cu ce-l mai dureros dor din lume .