Ești pentru mine . Finalizată !!

Ești pentru mine !

,,După un an ''

Îi simt privirea mamei asupra mea . Mă bucur că tata ma primit în casa lui . Ca să nu-i pot ignora mereu , scuzele mamei . Când am auzit că ma mințit și că Robert nu a plecat . Când am aflat că ma despărțit de el , doar pentru bani ; am început să-mi ies din minți . Nu merită să steie lângă mine . Cum l-am respins și pe Robert acest timp . Nu din cauza că nu merită , dar din cauza că mă simt mai însingurață singură .
Vreau să-l văd , atât de mult . Dar mă tem că atingerea lui , îmi va face doar mai dureros . Resping orice atingere . Chiar nu pot înțelege cum , o simpla atingere poate face atât de mult rău .
- Draga mea . Se oprește momental când întorc ochii spre ea . Fața ei e umflată , roșie și fără de-o picătură de fericire . Nu seamănă cu chipul obișnuit al mamei . Îmi e milă , trec prin toată ura asta , dar nu pot să uit totul . Vreau să mă apropii s-o strâng în brațe . Dar faptele ucigătoare mă aruncă la loc . Mi-a provocat atâta durere . Și totuși o primesc , o privesc în ochi și stau de vorba cu ea .
- Cassie  , vreau să știi că ; îmi pare rău pentru tot . Ochii îi fug prin tot apartamentul . Nu poate găsi un loc de oprire . Lacrimile îi curg pe pomeți , asemenea unei cascade .
- Nu e timpul să plângi . E prea târziu . Ce-ai făcut atunci când Milan și-a bătut joc de mine ? Imi spun că nu sunt cuvintele mele . Nu eu mă controlez . Sunt undeva departe de acest corp în care am fost tot acest timp ....
- Imi pare rău , pot repeta la infinit . Nu te merit dragă ... Își șterge lacrimile cu șervețelele bine aranjate pe masă din fața ei . Mă mai privește o dată luându-și aer în piept . Dar eu mă mai țin . O simt .
- Am făcut foarte multe greșeli . Nu pot recupera nici una din ele .
- Atunci de ce esti aici ? Se sperie când aude că îi tai calea .
- Dar te iubesc . Nu reușește să îndepărteze toate lacrimile de pe obraji . Dar nu se lasă . Trece de sute de ori cu degetele peste fiecare obraz .
- Draga mea , ai tot dreptul să mă urăști , ai tot dreptul să mă condamni . Dar vreau să-ți spun : cât de mult îmi pare rău . Cât de oarbă am fost . Lasă capul plecat în jos urmărindu-și degetele ce se joacă enervant cu bata fustei .
- Tot acest timp , ai avut atâta dreptate , cât eu în viața mea nu am reușit s-o am . Te îpiedicam mereu să faci ceea , ce îți doreai cu adevarat . Te abăteam de la drumul ales de tine . Dar te-am lăsat să pleci . Nu mi-am dorit asta niciodată . Dorința și alegerea ta m-au făcut enorm de furioasă . Te-am lăsat să pleci doar dintr-un simplu motiv . Credeam , nu ; eram sigură că te vei întoarce în scurt timp . Te credeam o fricoasă .
Dar când am văzut că trecuseră jumate din acel an , mi-am dat seama că ai plecat , că nu te vei întoarce . Eram furioasă pe la început . Eram gata să te aduc cu forță înapoi . Dar după un timp am înțeles că , îți era mai bine de una singură . Că libertatea pe care ai primit-o , te va face independentă . Precum am primit-o eu .
- Draga mea , plângeam nopți la rând . Te așteptam înfiecare zi . Credeam că te vei întoarce . Credeam că esti la fel ca mine , cum mă întorceam eu la părinți de nenumărate ori , după ajutor ;
- Dar se pare că ești mai specială . In sufletul tău e mai multă lumină . Sufletul tău e fierbinte . Ai crescut total diferită de cât mama ta .
Imi șterg lacrimile fugitiv . Am spus că o voi detesta toată viața .. Am spus că nu-mi va mai fi mama mea. Dar nu pot , nu pot s-o urăsc cu adevărat . O iubesc indiferent de ce mi-a făcut . Ma crescut și mi-a fost alături până în momentul când , am decis să plec de la ea . E mama mea .
- Vreau să pleci . Te-am ascultat .
- Cassie  ! Mă ridic în picioare cât de repede pot .
- Te voi ierta . Doar dintr-un singur motiv : Imi ești mama și , tata la fel te-a iertat .
- Draga mea !
- Pleacă . Mă întorc și merg spre camera mea . Pașii ei se aud în urma mea . Vreau să mă întorc să strig în gura mare ca să dispară . Mâina ei se atinge ușor de umărul meu și mă înmoaie . O atingere fină pe care am urâto acest an . O atingere moale care am simțit-o atunci când eram mică . In brațele mamei . Mă răsucesc spre ea . Ochii îi sunt înăuntrul capului , inundați de lacrimi . Am iubit tot timpul acest chip frumos .
- Te rog , vreau să mă asculți , doar câteva minute . Ne privim în tăcere , de parcă am încerca să descoperim ceva nou pe chipurile noastre .
- Nu sunt sigură că mai vreau să te ascult .
- Te implor . Fac un pas cât mai mare în urmă . Mă îmbrățișez de parcă mă protejez de frig .
- Robert nu are nici o vină .....
- Nu are importanță . Nu mai continua . Se uită dezamăgitor spre mine .
- El te căuta . Își mușcă buza de jos .
- Datorită doar lui , te-am găsit , dormea zi și noapte lângă salonul din spital . Iar ziua nu făcea nici un pas de lângă patul tău . Te implor să-l asculți . Atâta timp te-a căutat . Merită ascultat . Te iubește din tot sufletul !
- Aveai altă părere .
- Știu draga mea , știu . Dar gestul pe care la făcut el , ma făcut să-l văd din altă parte . Robert te iubește . Strâng ochii la auzul acestui nume . Pot să spun că mor de dorul lui , dar încă nu sunt gata să-l revăd . Trauma lăsată de Milan , mă îndepărtează de toți bărbații . Începând de la medic sfârșind cu tata . Nimeni nu poate să se atingă de mine . Nu-i pot lăsa s-o facă . Nu cred că Robert ; Doamne mi-se topește sufletul când îi rostesc numele . Nu cred că atingerea lui va fi plăcută . Nu vreau să cred că atunci când va fi în fața mea , îl voi putea respinge . Imi e frică de asta . Dar știu că asta se va întâmpla . Nu m-am vindecat , nu încă .
- Nu pot . Încearcă să se apropie de mine . Dar nu mă îndepărtez de ea . O las să-mi șteargă lacrimile de pe obraji . Îi simt atingerea . Chiar dacă încercam s-o urăsc din tot sufletul , nicicum nu am reușit . Mi-a fost dor de îmbrățișările ei călduroase .
- De ce ? In fața mea încă nu apare lumina . Văd doar întunericul . Dar am început să-l iubesc din tot acest timp . Simt palmele mamei fierbinți cum mă aruncă în brațele ei . Ignoram îmbrățișările ei , dar le așteptam atât de mult . Poate m-am vindecat , poate sunt bine . Cum mi-a spus tata : '' Esti mai puternică de cât crezi tu '' , '' Ești vindecată din momentul traumei '' . Poate că are dreptate , poate nu mai sunt traumată .
Dacă mama stă aici , cu mine în brațe pieptănându-mi părul . Dacă nu mă pierd în cearșafurile patului . Dacă nu stau într-un pat alb dintr-o cameră albă ; se poate spune că sunt teafără ?
- Vreau să-l văd ! Scap printre lacrimi și gâfâituri , ceea ce nu am reușit să spun tot acest timp . Frica ma condus până acum . In mod nerușinat , în mod obraznic . Mi-a creat drumuri imposibile și neașteptate . Drumuri neplăcute . Unul din ele , a fost drumul spre casa lui Milan , altul spre casa mamei . Iar acum ar trebui să stau cu Robert , să fiu aproape de el , să-l privesc doar în ochi și , să-i mulțumesc pentru scăpare . Acum trebuie să stau la pieptul lui , să mă asigur că e-nregula și , că zâmbește neâncetat . Nu trebuie să stau atât de departe .