Ești pentru mine . Finalizată !!

Prima zi !

Am mers pe drum o oră jumate . Stau în fața portierei gigantice , de parca sunt o furnica lângă o piatră . Ridic mâina la sonerie , însă nu pot să o duc până la urmă ...... Apăs cu putere soneria și fac un pas în urmă . Aștept câteva secunde și vad cum se deschide portiera încet . Trec peste pragul curții și privesc în părți speriată când aud un lătrat de câine . O mare parte din frica mea este furată de câinii . De mică ei au fost , și sunt coșmarurile mele . De după casă ese un câine cafeniu inchis cu o bărbie lăsată în jos și cu un cap aproape cât al meu  . Simt cum începe să îmi tremure tot corpul  . Te omoară doar dintr-o privire , n-e mai vorbind de lătratul lui puternic . Fac repede câțiva pași în urmă , neștiind unde să fug și ce să fac ca să scap de el . Momental aud o voce cum își strigă monstrul . Câinele fuge repede spre stăpân fără să mai privească în urmă . Lăs mâinele de la față în jos și-l vad pe baiatul furios de eri . După ce își leagă câinele se apropie de mine și mă privește cu o privire inervată . Nu mă mișc din loc și nici nu respir , stăpânul e mult mai groaznic de cât câinele . Râde doar cu colțul gurii . Ii apar îndată doua gropițe foarte adânci care îi înfrumusețează zambetul cel gingaș .
- Tea-i speriat ? . Il privesc tot așa speriată cum și am fost .
- Cum să nu . Cum poate sâ glumească în așa situație . Aproape că câinele lui ma mâncat , asta nu la speriat măcar puțin ? .
- Mergi după mine , la naiba de fricosă ce ești . Ridic rucsacul de jos și fac cum a spus el . Nu pot merge repede din cauza că încă îmi tremură picioarele . Intram în casă și mă opresc aproape în pragul ușii .
- Doamna Inna va fi ? . Se întoarce spre mine și dând din cap tot odata rostind că nu va fi .
- I-a loc și calmeazăte . Îmi arată cu degetul spre canapeaua micuță cu mărginile ridicate în sus . E un model vechi , dar foarte frumos . Toată mobila din casă se diferă de canapelele luxoase . Restul mobilei este în stil modern , lucioasă de culoare albă și cafenie .Mă așez pe canapea și-l privesc speriată , poate din cauza câinelui , poate din cauza comportamentului dur . Stau de parcă sunt ace care iese din mătasa canapelei . Aruncă contractul pe masă și se așează în fața mea .
- Ai citit bine contractul ? . Incep să tremur și mai tare .
- Nu am citit . Ridică sprâncenele în sus și scoate un sunet în semn de oftat .
- Și cine dracu trebuie s-o facă ? . Se uită în foaia ce scrie cu negru pe alb și începe să-mi citească tot ce se cere de la mine . Mai simplu spus , toate mofturile lui .
După zece minute de lectură plictisitoare , lasă foaia pe masă și mă privește . Imi dau parul dupa ureche simțind un disconfort .
- Nu am știut că voi avea o formă .
- Da vei avea , și peste o oră o vei primi . Ridicâ mâina uitându-se la ceasul de la încheitură .
- Dar , doamna Inna nu mi-a spus de formă. Se întoarce brusc spre mine și-i se schimbă chipul , de parcă s-a întunecat pe fața lui . Mă sperii enorm și deja , îmi pare rău pentru ceia ce am spus . Cu un glas răsunător și puternic începe sa strige .
-Uită odată de ceea ce ți-a spus . Se îndreaptă în partea mea , oprindu-se la un pas .
- La mine vei lucra , fii bună și ascultă dacă nu vrei să te cari naibii . Lăs capul în jos , și trag aer în piept pentru a nu vărsa lacrimi . Mă simt ca o copilă împinsă în fața la toți , și judecată de faptele ei .
- Carăte din fața mea , poți să te apuci de lucru până îți ajung terfile . Pun hainele atent în cuier , îmi șterg lacrima care a reușit să se alunece pe obraz , și mâ pornesc spre baie . Îmi privesc încălțămintea și înțeleg că nu voi putea lucra în ele . Sunt foarte incomode , și nantuțe pentru lucru . Nu mă gândesc mult și le scot din picioare , asezândule atent lângă ușa de la intrare . Scot cârpele , detergenții și mai întâi după obicei miros detergenții . Voi începe cu etajul doi , apoi primul etaj și la sfârșit voi găti , cum mi-a sfătuit doamna Inna . Ridicând scarile , enumer punctele pe care trebuie să le fac la etajul al doilea .
           1. Geamurile
           2. Rafturile
           3. Mobila
          4. Podeaua etc...
Nu mai fac nici un pas , când văd frumusețea din salonul foarte imens . E într-o culoare surie cu cafeniu , are și multe nuanțe de bej , în mijloc are patru canapele gri aranjate într-un cerc , cu multe pleduri moi , la atingere te duci undeva departe . În prejur pe rafturi sunt diferite cărți de diferite culori și pe diferite teme . Cât de mult mi-aș dori să iau una , să mă arunc pe canapele și , să uit de totul . Să stiu doar de istoria acelor personaje .

Cobor la primul etaj , cu picioarele pe jumate ude . Robert este așezat cum a fost , pe canapea . Tastând tastatura laptop-ului . Lăs găleata jos cât de încet pot s-o fac .Dar oricum se întoarce spre mine și mă analizează din cap până-n picioare .
- Ce naiba , de ce ești desculță  ? . Așeazăte . Imi ordonă cu un ton sever . Mă îndrept la locul meu , probabil cât mai departe de el . Imi rod degetele de la picioare , de frica care se ascunde .
- Mi-a fost incomod să lucrez în celea pe care le-am avut în picioare . Iar mă privește și iar mă sperie , ochii lui mijlocii , puțin alungiți și aproape negri mă fac să îmi pierd controlul .
- De ce nu ai venit la mine , puteam sa-ți dau o pereche de ciupici de cameră , sau tu cumva ești mută , nu ai limbă . E straniu omul acesta , o oră în urmă a țipat la mine, acum face același lucru și crede că nu îmi va fi frică să mă apropii de el ? .
Ridic din umeri , în semn că nu știu din ce cauză .
- Ești prea rușinoasă . Incerc să înțeleg de ce a spus asta . Zâmbind . Un zâmbet mai rău decât acesta nu am văzut .
- Eu cred că așa e mult mai bine . Lasă la o parte laptopul și se întinde punându-și coatele pe genunchi . Își ține bărbia cu mâinele iar privirea a lasato asupra mea .
- Ce te face să crezi așa ? . Are un zâmbet perfect , un zâmbet care îți pătrunde adânc în suflet , chiar dacă zâmbește din rautate .
- Probabil că lumea , care mă înconjoară . Își scarpină bărbia curată , fără urmă de păr .
- Ești supărată pe lume ? .
- Nu . Sunt supărată pe cei , care te fac praf atunci când încerci să te exprimi . Lasă mâinele în jos și se ridică îndreptându-se spre umerare .
- Mai lasă supărarea asta de câcat , nu te ajută la nimic  .
Prostul nici nu știe măcar că deabia îmi stăpânesc lacrimile :
Tata a dispărut când eu aveam șapte ani , era un jurnalist cu carieră , era cinstit , iubea dreptatea și bunătatea . Iar în ochii lui vedeai lumina soarelui . Imi lipsea enorm atunci când pleca la serviciu , dar acum nu mai pot de dor și durere . Mai sper , mă mai rog să-l văd din nou să îl strâng în brațe și să-i spun cât de tare îl iubesc , cât de mult mi-a lipsit .
Imi întinde forma și îmi arată cu degetul la etajul doi .
- In stânga va fi camera ta , poți acolo să te schimbi . Mă scol și mă îndrept spre acea cameră .
-Multumesc ! .

Intru în cameră , o închid ușor și îmi lăs lacrimile să cadă pe obraz , odată cu ele se duce și furia . Plâng poate că mai sper că se va întoarce , și orice discuție care se aseamănă cu dispariția lui mă face furioasă .
Privesc chipul din oglindă și înțeleg că poate îmi ajunge să plâng , arăt jalnic și urât . Imi ajunge să fiu atât de slabă , poate că trebuie să uit trecutul .
Ohh de aș putea , îmi vorbesc asta de doi ani în urmă . Nu îmi merg lacrimile , nu se pot asocia cu firea umanâ .

Ceia ce nu pot să spun de forma pe care o probez , o rochiță neagră cu o pereche de sandale la fel negre cu suprafața lucioasă și un shorț doar pe talie cu broderia albă , împreună arată drăguț.