Blind Love

Capitolul 2

—Domnișoară Davis? îi aud vocea și îmi deschid ochii incercand sa analizez cum trebuie clădirea din fata mea. O casa alba, nu foarte mare, dar cu o gradina bine îngrijită ce emană un aer de modă veche. Expir tensionata și îmi mai arunc pentru ultima oara privirea pe casa necunoscuta din fata mea. Mainile mele uscate intra in buzunarele gecii  de piele fara sa imi dau seama. Scot câțiva bani și îi întind bărbatului ce ma priveste cu o anumită parere de rau. Aș fi reacționat inapoi cu un comentariu răutăcios, dar oboseala și mahmureala din corpul meu ma țineau captivă și nu aveau de gand sa dispară. 

Odata ce ies din mașina neagra, razele soarelui ma atacă cu totul și ma fac sa ma strâmb enervata. Imi scot apoi și geanta mare pe care o pun numaidecât pe umar și pașesc pe mica alee din curtea casei. Bărbatul al cărui nume nu îl stiu îmi face semn drept rămas-bun, iar eu îi intorc gestul. Imediat ce aud motorul mașinii îmi dau seama ca a plecat, așa ca strang mai bine breteaua genții din jurul umărului meu și ciocăn in ușa maronie.

—Vin! aud un țipat și îmi dau imediat seama al cui este. Ușa se deschide și simt cum un bolovan imens ma loveste când figura mult prea cunoscuta isi face aparitia in fata mea. Tamara ma priveste perplexă. —Claire? spune și in urmatoarea secunda simt bratele ei in jurul gâtului meu. O strang și eu inapoi de parca ar fi o pernă caruia nu vreau sa îi mai dau drumul.

—Uite, Tamara... incerc eu sa pornesc o explicație datorita faptului de ce ne aflam aici.

—Shh, știu, spune și imi da drumul. Am ajuns aici ieri, Case mi-a zis și despre...

Normal ca i-a spus, doar e vina lui ca m-am trezit cu poliția in fața clubului in care eram acum cateva seri. A fost prins pe pista, habar nu am cum, iar mai apoi a trebuit și eu sa vizitez secția din cauza lui. Bineinteles ca am iesit de acolo repede, nici nu ma gandeam că nu o voi face, dar datorita lui Case, a trebuit sa plec din oras și sa ma stabilesc impreuna cu Tamara aici - in Los Angeles, pentru ca riscam sa fiu găsită de Mishigan daca ramaneam, deoarece știu ca îi este foarte usor sa îmi afle locația in momente in care este inclusă și politia. Si uite-ma aici, împărțind o casa cu singura persoana in care ma încred și cu care voi incepe sa frecventez ultimul an de liceu.

Nu am mai vazut-o pe Tamara de doua saptamani și sincer mi-a fost dor de ea. Am fost băgată in probleme in tot timpul asta si deabia acum pot spune ca ma simt destul de usurata.

—Și cum mai sta treaba cu Zach? o intreb cand imi las geanta pe canapeaua din sufrageria mare. Oricine a ales casa, a facut o alegere foarte buna.

—I-am dat papucii, o spune de parca ar fi ceva evident. Chicotesc si ridic o spranceana curioasa sa aud ce s-a intamplat.

—Ești sigura ca tu lui? rad și o vad cum isi pune mainile in sân. Imi ridic mainile in semn de apărare.

—Era enervant. A inceput sa tot intrebe de tine și asta m-a enervat și mai rau, spune.

—De mine? intreb confuza.

—Da, Claire. Nu stiu de ce, dar acum nu-mi da pace și primesc sute de mesaje de la el pentru ca nu stie despre întorsătura asta de ultima oră.

—Macar poate o să iasa ceva bun din toata prostia asta, spun neîncrezătoare și urc scarile holbandu-ma la holul mare din fața mea. Intru in prima camera pe care o vad și realizez ca este un dormitor neatins, probabil al meu.

Era destul de mare și foarte frumos. Undeva pe mijlocul peretelui lateral se afla un pat matrimonial cu lenjerii si perne albe frumos aranjate, iar peretii erau deasemenea albi. Camera avea si un dulap destul de mare, un birou micuț și inca cateva rafturi cu carti. Am observat apoi si usa din colțul camerei care ducea spre baia mea proprie.