Blind Love

Capitolul 6

JACK'S POV

Femeia a pus ceașca cu ceai maroniu pe masă si mi-a zambit prietenește. S-a îndepărtat și m-am uitat din nou la ceașca din fața mea. Am vărsat doua pliculețe de zahar și am amestecat cu lingurița de langa ceai.

Ochii mi se închideau din doua în doua secunde din cauza oboselii pe care o purtam cu mine încă de cateva zile nedormite.

Este aproape 10 seara și sunt singur într-o cafenea. Nu am mai vorbit cu Sam de acum cateva ore când ne-am despartit. Dar vorbind de lup, ușa se deschide brusc și figura lui Sam începe sa ma caute până cand ma vede la una dintre mese. Vine spre mine și se aseaza pe scaunul din fața mea.

—Ghici ce, spune el de parca așteaptă să îmi spuna o poveste.

—Ai murit cât traversai strada iar acum ești o fantoma? Sam isi da ochii peste cap enervat de glumele mele fara haz.

—Biletele noastre de avion nu mai erau in masina azi dimineața cand am verificat. Cineva le-a luat, spune și ma incrunt incercand sa procedez ceea ce spune.

—Doar nu te gandesti la acelasi lucru, nu-i așa? Intreb uitându-ma in gol.

—Ba exact la asta mă gandesc. Elodia ne-a furat biletele cât timp noi cautam pe șosea, spune referindu-se la bărbatul care ne-a taiat drumul și apoi a disparut ca prin magie.

Sam trage ceașca cu ceai pe partea lui.

—Am cumparat două bilete de avion pentru la noapte, spune. Eram prea obosit să i-o cer inapoi. În plus, nici eu nu stiu de ce am comandat un ceai. Sunt un criminal. Ce criminal bea ceai?

—Ai vorbit cu Case? Intreb incercand să il privesc fără sa adorm.

—Nu încă. Daca sună el, raspund. Daca nu, nu-l sun.

—Ei bine, eu vreau să stiu cine mi-a aruncat mașina in prăpastie, spun morocănos.

—Și crezi că Case o să rezolve asta? El nu stie nimic despre ce s-a intamplat, deci ori facem amandoi pe detectivii ori ne petrecem restul zilei într-o cafenea ieftină, spune luând o gura din ceaiul meu.

Sam scuipă inapoi ceaiul in ceașca și tușește de cateva ori, imitând o fata dezgustată.

—Să plecam de aici până nu vomit chiar aici, pe masă, spune și amandoi ne ridicam de pe scaune. Ieșim pe ușa îngustă si imediat ce iesim afara, o răcoare incomfortabila ne cuprinde.

Sam a luat-o în directia opusă in care eu voiam sa merg, asa ca fara sa ma opun l-am urmat.

—Unde mergem? Intreb intr-un final când il ajung din urma.

—La aeroport, spune fara sa ma privească.

•

Polițistul statea nemișcat în colțul retras al aeroportului, aproape de ușa dinăuntrul camerei unde vrem sa ajungem. Sam mi-a spus pe drum de ce suntem defapt aici. Noi credem că biletele noastre au fost furate, asa ca tot ce vrea sa faca Sam este sa arunce o privire pe numele persoanelor care au avut zbor în Los Angeles, acolo unde trebuia sa fim noi.

Am scos pistolul cu grija pentru a nu mă vedea și ne-am indreptat spre polițist cu pasi mari. Eu eram în fata, fapt ce l-a determinat pe polițist să iși mareasca ochii cat cepele când mi-a vazut arma ascunsă. Acesta se pregătea să și-o scoata pe a lui, dar intr-o fracțiune de secunda mana mea a ajuns peste gura lui întredeschisa, iar pistolul lipit de abdomenul lui mare.

—Nu o să scoti niciun sunet dacă vrei să ramai în viața, spun clar și sumbru. Polițistul incepe sa respire sacadat, asa ca îl imping în camera goală plina cu calculatoare și dosare. Sam intra ultimul și încuie ușa, având grija ca nimeni sa nu bănuiască ceva.