Blind Love

Capitolul 18

Imediat ce am intrat in parcarea liceului, toti ochii au fost îndreptați spre masina lui Harry instantaneu. Probabil inca nu a inceput a treia ora, din moment ce e atat de multa lumea afara. Rahat, e atat de multa lume afara. Asta inseamna ca voi fi din nou văzută cu Harry, de data asta chiar iesind din masina lui, la a treia ora. Dar totul o sa mearga bine, nu-i asa? Urasc cand oamenii sunt atat de băgăcioși. E treaba si problema mea cu cine stau, nu a lor.

—Cum rezisti? Il intreb eu uitându-ma la gramada de oameni de afara care asteapta ca Harry sa iasa din masina nerăbdători, de parca el este vreun artist pop sau ceva de genul. Harry doar a ras scurt si a parcat masina.

—Te obișnuiești cu timpul, imi raspunde el si apoi imi arunca o ultima privire inainte sa isi puna degetele pe deschizător.

—Nu o sa te muște, spune el calm si relaxat. Oare sa il cred pe cuvant? Nu m-ar mira daca ceva de genul s-ar intampla.

—Oh, nu? Ce o sa spuna Nadia? Intreb ridicand o spranceana curioasa sa aud ce are de spus in privinta ei. Doar auzul numelui ei imi provoacă greață extrem de repede, o greata pe care nu prea stiu cum sa o indepartez. Este ceva ce nu pot explica in cuvinte, este de parca Nadia ar fi cea mai grețoasă mancare din intreaga lume.

—Nu-mi pasa ce dracu crede Nadia, Claire. Nu-mi pasa, imi raspunde el si apoi, fara sa ma astept, buzele sale se lipesc de ale mele pentru scurt timp, deoarece il indepartez numaidecat.

—Nu, nu o mai face. Pe bune, Harry. Doar pentru ca am spus ca am incredere in tine aseara, nu inseamna ca putem continua cu toate astea.

—Nici tu nu o crezi, spune el si isi intoarce fata la cativa centimetri in partea opusa mie, chiar si asa fiind capabilă sa îi vad ranjetul idiot. Ce vrea sa însemne asta? El chiar crede ca sunt vreo jucarie sau ceva si ca ma poate avea oricand doreste? Ei bine, se inseala amarnic. Si nu am de gand sa îl satisfac, asa ca decid sa il ignor si sa cobor din masina inaintea lui cu aproximatv o secunda. Harry face acelasi lucru si imediat ce razele soarelui imi mangaie pielea, incerc sa ignor multimea perechilor de ochi ce se indreapta numaidecat spre mine si Harry. Doamne, oamenii astia chiar nu au ceva mai bun de facut?

L-am vazut cu coada ochiului pe Harry venind dupa mine cu pasi apasati si grăbiți, de parca nu m-ar putea ajunge din urma nici daca ar incerca. Am respirat usurata imediat ce am intrat înăuntrul liceului, nefiind acum atracția principala a elevilor. Urasc sa fiu privită de atatia oameni in acel fel ciudat de parca doar cu o privire mi-ar da de inteles ca nu este bine ceea ce fac. Stiu, sunt constienta ca Harry nu este bun pentru mine si sunt pe cale sa il fac sa inteleaga asta curand, foarte curand. Nu vreau sa mai continui cu aceasta neoficiala relatie pe care o împart cu Harry, deoarece este mai mult decat stresant. Harry este la fel de pierdut ca si mine, însă eu nu vreau sa fiu folosită drept jucarie sexuală.

Nici nu am realizat ca Harry era inca in spatele meu, la mai putin de un metru de mine. Am oftat enervata de prezenta lui si am incercat sa nu atrag din nou priviri asupra mea. Dar, cu Harry in spatele meu, este cam imposibil. M-am oprit brusc in fata dulapului meu si am introdus codul pe care aproape l-am uitat pentru a deschide usa acestuia. Mi-am lasat geanta inauntru si mi-am scos cartile pentru ora de engleza.

Imediat ce am inchis usa dulapului, ochii mei i-au intersectat pe ai lui Harry brusc. Pe bune? Nici la scoala nu ma poate lasa in pace?

—Harry, ce naiba faci? Il intreb eu clar enervata, însă pe Harry nu pare sa-l deranjeze absolut nimic. Ba din contra, el era prea relaxat.

—Imi aștept noua colega de banca, spune el ranjind, sprijinit cu umarul stâng de celelalte dulapuri inchise. Mi-am dat ochii peste cap, iar deabia dupa cateva secunde am realizat la ce se referea. Nu pot sa cred ca el chiar crede ca voi sta cu el in banca.