Blind Love

Capitolul 19

I'M BACK BITCHESSSSSS

Eram gata sa ies pe usile din metal ale liceului cand o voce masculină mi-a atras atentia. M-am intors pentru a il putea vedea fata in fata pe Dylan, stand in fata mea la doar un metru. Avea un zambet timid pe fața si am observat cum se juca cu degetele sale încontinuu. Am zambit si eu, curioasa de ce m-a strigat.

—Hei, mă saluta el, facand situatia sa para mega stânjenitoare.

—H-hei, spun eu, vrand brusc sa-mi dau o palma peste fața deoarece probabil am avut o fața de idioata. Sunt noua in toata chestia asta cu liceul.

—Mhm... voiam sa te intreb ceva de cateva zile, însă nu prea am avut curajul necesar. Ai vrea sa mergi cu mine in seara asta la un film? Se difuzează o gramada de filme Oscar pe care vreau sa le vad, spune el și ma uit la el agitata.

Doamne, cum am putut sa uit asa usor de ce mi-au spus fetele? Ca Dylan avea de gand sa ma scoata in oras in seara asta...

—D-da, normal ca vreau, mă balbai eu, sperand ca comportamentul meu nu-i dadea de inteles ca nu vreau sa merg sau ceva. Dylan e un baiat chiar dragut, politicos, și... nu este deloc ca Harry. Nu suntem impreuna dar el mereu se comporta de parca am fi, iar asta ma enerveaza? Nici macar eu nu stiu ce simt cu adevarat. Însă un lucru stiu sigur, nu-l pot refuza pe Dylan. Nu pentru ca ma simt obligata sa-i accept invitația, ci pentru ca imi place de el. Imi place de el?

Iar o seara in oras, departe de probleme suna mai mult decat bine.

—Pe bune? Wow, asta a mers mai bine decat am crezut! Rade el. Okay atunci, vin sa te iau la 9, spune si imi face cu ochiul inainte sa o ia in directia opusa. Am zambit usor, holbandu-ma la silueta sa ce se îndepărta de mine. Sincer, nu m-am gandit niciodata la Dylan ca la un iubit. Cand a luat viata mea o asemenea întorsătura? Unde au dispărut sutele mei de dușmani, împușcăturile și bătăile zilnice, atacurile supriza?

De cand am eu timp sa ies cu un baiat? In oraș? Brusc, am devenit panicata. Daca in tot acest timp, dușmanii mei se pregătesc sa atace, iar eu nu realizez asta?

.

Imediat ce am ajuns acasa, am intrat in camera mea si mi-am dat hainele jos pentru a face un dus fierbinte, La naiba, inca ma gandeam la ce s-a intamplat.

Ar fi extrem de gresit ca asa ceva sa fie adevarat. Eu si Harry suntem atat de opuși, dar daca stau sa ma gandesc mai bine... defapt suntem la fel. Nervosi, bipolari si amândurora ne place sa trăim periculos. Dar nu asta este problema. El vrea doar sa ma folosească asa ca restul fetelor. Iar eu nu vreau sa îi cad in plasa, chiar daca majoritatea cred ca este imposibil.

Si mai sunt si fetele, care mereu cand sunt prin preajma lui se holbeaza de parca e ceva intre noi, iar asta este extrem de enervant. Intre mine si Harry nu o sa fie niciodata nimic, asa ca ori ma lasa in pace de buna voie, ori il fac eu sa ma lase.

Viata mea e complicata, nu vreau inca o persoana care sa mi-o complice și mai rau.

Am incercat sa alung de-o parte toate gandurile despre el si sa ma concentrez pe "invitatia" la film pe care mi-a propus-o Dylan mai devreme. Nu este o intalnire, asta sa fie clar. Este doar o iesire in oras cu prietenul meu, cu care o sa rad si o sa ma distrez.

Dupa ce mi-am facut dus, mi-a indreptat parul cu placa și apoi mi-am pus pijamalele pe mine. Mai erau cateva ore pana Dylan va ajunge aici, ceea ce inseamna ca am timp sa ma relaxez putin.