Blind Love

Capitolul 15

IMI PARE ATAT DE RAU PENTRU ÎNTÂRZIERE, NU MA URATI. Capitol cam scurt, stiu, dar promit ca o sa ma revansez <3 BTW, SUNTEM 1K! NU-MI VINE SA CRED, VA MULTUMESC ENORM DE MULT

INCERCATI SA COMENTAȚI CAT MAI MULT !!!

+VOT

__________________________________

Telefonul a sunat timp de aproximativ doua minute intregi, însă vocea pe care voiam sa o aud nu-mi raspundea. L-am apelat din nou, dar la fel ca prima dată - nimic. Harry nu raspundea la telefon, iar eu am decis sa nu insist mai tare decat deja am facut-o. Poate lui nici macar nu-i pasa de mine, poate ca a vazut apelul, însă nu s-a obosit sa raspunda.

Niciuna dintre aceste idei nu m-ar mira, cu toate ca in adancul meu speram sa nu am dreptate. M-am trantit inapoi pe pat si am inchis televizorul infect imediat, un intuneric difuz dominându-mi camera brusc. Bineinteles ca nu puteam sa adorm. Era obosita, foarte obosita si imi simteam ochii extrem de grei, însă uram sa nu puteam sa dorm. Era tarziu, in jur de 4 dimineata, iar gandurile nu-mi dădeau pace chiar si dupa sutele de rugăminți cu mine însămi.

Tot ce era bine era că nu-mi mai auzeam bătăile inimii si nu mai eram agitata. In mod clar nu eram nici calma, dar simteam cum incep sa ma linistesc oarecum cu fiecare minut trecut. Mintea imi era scufundată in sute - mii - de ganduri măcinătoare. Despre Harry, despre Samantha, despre acea știre, despre atat de multe lucruri incat nici macar nu le puteam numără pe degete. Ar dura o vesnicie, iar acum imi dau seama cat de complicata este viata mea defapt.

Sunt doar o adolescenta de 17 ani, ca oricare alta? Nu, categoric nu. Uneori mi-ar placea sa fiu atat de libera si neproblematica incat sa merg la un salon. Sau la un carnaval. Da, cu siguranta la un carnaval - deoarece nu am mai fost la unul de cand eram un știoc de tigara.

A trecut inca o ora pana cand ochii mi s-au inchis si am reusit sa adorm, oarecum. Doar am stat cu ochii inchisi, intinsa pe patul matrimonial, incercand sa dorm; lucru ce s-a intamplat dupa încă jumatate de ora.

•

—Buna, străino! Aud o voce masculină din spate si ma intorc pentru a da de chipul fericit a lui Jack. Mi-am ridicat imediat spranceana, neputand sa ma abtin din a zâmbi si eu.

—Zi frumoasă? Intreb, iar Jack isi adâncește si mai tare zambetul sincer. Nu l-am mai vazut niciodata atat de bine dispus.

—Ei bine... spune cu o usoara ezitare in voce, cum sa nu fiu fericit cand tocmai am stabilit o întâlnire in oras cu o fată? Intreaba el de data asta, de parca ar fi ceva evident. Imi maresc ochii si încetinesc pe holul aglomerat, privindu-l entuziasmata.

—Jackson Ronald Smith, o întâlnire? Wow, asta chiar e o zi frumoasa, spun eu si acesta chicoteste la gluma mea. Eram chiar fericita pentru el, cu toate ca viata mea amoroasa nu este una prea... buna.

—Nu o spune asa tare, ma amenință el.

—Oh, scuzati-ma, domnule. Cine-i norocoasa? Intreb curioasa si amandoi intram simultan in clasa pe jumatate plina.

—Numele ei e Channon, spune el muscandu-si buza neîncetat. E de treaba, si frumoasa. Cred ca ti-ar placea de ea, spune si rad ironica. Daca ar stii el...

Profesorul a intrat in clasa imediat după, toti incepand sa ne notam pe caiete exercitiul de la tabla. Mintea mea nu putea sa se concentreze deloc, acesta era doar intr-o parte: Harry. Nu l-am vazut toată ziua, iar aseara nu mi-a raspuns la telefon. Am cazut pe ganduri imediat ce mi-am amintit de seara trecuta, iar intrebarea care ma macina de cateva minute încontinuu era unde este Harry?