Capitolul 7

256 17 1
                                    

CLAIRE'S POV

Am deschis ușa casei și m-am trântit pe canapeaua din sufragerie. Ma simteam mai obosita ca niciodată.

—Tamara? Țip pentru a mă face auzita prin toata casa, dar nimeni nu îmi raspunde. E deabia 1 dimineața, sigur încă e la petrecere și așa cum o stiu eu pe Tamara, nu se va întoarce până dimineața.

M-am ridicat cu greu și am luat un pahar gol din raftul de deasupra capului meu. L-am umplut cu apă rece și l-am dat peste cap cu o sete de nedescris. L-am trantit pe blatul bucătăriei și am inceput să îmi caut telefonul prin buzunarele pantalonilor și ale hanoracului. Nu era.

Am ieșit din casă, facand din nou contact cu micile adieri de vânt de afară și am mers direct în garaj. Am intrat pe locul șoferului a mașinii cu care am fost mai devreme, începând sa ma uit pe sub scaun, dar telefonul meu era de negăsit. Dacă în masina nu este, și nici în buzunare, atunci clar mi-a scăpat pe undeva.

Mi-am lăsat capul în jos când scena bătăii dintre mine și bărbatul al cărui nume nu îl stiu mi-a venit în minte ca o bombă nucleară. Sigur mi-a scăpat pe undeva pe acolo. Am oftat nervoasă și am trântit portiera mașinii cu toată puterea pe care o aveam. Ar fi putut sa scape oriunde. Nu are rost să merg să îl caut.

Am intrat din nou în casă și primul lucru pe care l-am facut a fost să intru ținta în camera mea. Nu m-a mai interesat de absolut nimic și m-am aruncat în patul meu matrimonial, unde am adormit instantaneu.

Dimineața urmatoare, m-am trezit la 11 și jumătate. Mă simteam obosită, de parcă nu aș fi dormit deloc, așa ca am decis să fac un duș. Mi-am lasat hainele să cadă în jos și am intrat încabina de duș, unde am crezut că mă voi putea relaxa, dar apa fierbinte nu iși facea efectul deloc asupra mea.

Într-un final, am iesit din duș măcinată de zeci de întrebări. Eram gata să îmi imbrac pijamalele când un ciocănit zgomotos de puternic s-a făcut auzit de la parter. M-am încruntat nedumerită și mi-am aruncat privirea pe geamul din camera mea, dar nu reușeam să vad cine este.

Bătăile în usa au inceput sa se auda din ce in ce mai tare, așa ca m-am grabit să cobor, ținând prosopul strans într-un pumn. Un alt pumn era gata să lovească ușa, dar am deschis-o brusc, privindu-i șocată pe Jack și Sam stand în fața ușii mele. Amandoi m-au privit din cap până-n picioare, fapt ce m-a facut să-mi musc buza.

—Nu o să pun întrebări, spune Jack cu un zambet amuzat pe față. Îl iau în brate prietenoasă, urmand să fac acelasi lucru si cu Sam. Nu i-am mai văzut de cateva luni de zile, la naiba!

—Ce Dumnezeule căutați aici așa devreme? intreb încă in stare de șoc.

—Trebuia să fi ajuns acum două zile, dar... poveste lungă. De ce nu ai răspuns la telefon, femeie? Te-am sunat de sute de ori! spune Jack și mă uit în gol. Doar eu îmi puteam pierde telefonul în astfel de situații.

—L-am pierdut, spun hotărâtă.

—Presupun că nu știi nimic de Tamara, dar îmi voi incerca norocul. Când ai vazut-o ultima dată? intreaba Sam cu privirea fixata pe pupilele mele, făcându-mă să mă simt ca la un interogatoriu.

Dracie. Am uitat complet de Tamara. Numele ei parcă a venit ca o palmă peste fața mea.

—Cred că e în camera ei, spun confuză și urc din nou scările cu baietii in spatele meu. Deschid ușa camerei sale cu putere, așteptându-ma să o vad dormind în patul ei, dar nu era nimeni. Patul ei era intact.

—E în pericol, spune Jack după o lunga privire intre el și Sam. Ochii mei se măresc cât cepele la auzul cuvintelor sale.

—Poftim?! spun simtind cum aerul devine insuficient. Poate a adormit la petrecerea la care a fost aseară, sunt sigură.

Blind Love Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum