—Trezește-te! spune Tamara și imediat simt cum sunt lovită cu o pernă mare și pufoasă. Oh nu, e din nou luni.
Mormăi ceva ce nici eu nu știu ce vrea sa însemne, iar apoi mă ridic puțin cu ajutorul mâinilor pentru a o vedea pe Tamara în întregime.
—Nu mă face să-ți torn o găleata cu apa în cap, termină ea de vorbit și apoi iese pe ușa camerei mele, eu dându-mi ochii peste cap somnoroasă.
Tot weekend-ul am încercat să îmi pun gandurile cap la cap, să deșlușesc întregul mesaj lăsat de Samantha Peterson în acea noapte. Dar încă nu-mi dau seama. Ce a vrut să însemne? Că cineva vine după mine? Că sunt în pericol? Dar mai ales, amintirea cu poliția de acum cateva nopți mi-a pus capac. Eu chiar am fost acuzată de moartea Samanthei, care practic s-a sinucis în fata mea și a lui Harry. Macar am un martor care poate aproba întreaga scenă, dar nu asta este motivul care mă macină de o saptamana întreagă. Cineva cu siguranta îmi joaca feste și sunt mai mult ca sigură că tot acel cineva a gasit o soluție să-mi pună amprentele pe cuțitul acelei fete sinucigașe. Altfel, nu-mi explic cum aș fi putut să fiu acuzata de ceva ce nu am facut.
Eu și Tamara am ajuns la școala destul de repede, niciuna dintre noi întârziind la ore. Prima mea oră a fost sportul, lucru ce m-a facut să vreau să fiu lovită cu o stâncă, chiar dacă nu am prea făcut cine știe ce.
Ca deobicei, am rămas ultima în vestiarul fetelor, fiind aproape gata să plec și eu cand ușa vestiarului s-a deschis brusc de cineva. M-am întors stupefiată cand l-am vazut pe Harry încuiând ușa și apropiindu-se de mine cu pași agitați. Voiam să îi arunc cateva cuvinte pentru absolut tot ceea ce s-a intamplat la petrecerea aia nenorocită, dar el mi-a luat-o înainte și mi-a prins încheieturile.
—Înainte să spui ceva, gandeste-te de două ori pentru că ti-am salvat, din nou, fundul ăla bombat, spune uitându-se insistent în irișii mei. M-am uitat confuză spre el, neavând nici cea mai mica idee despre ce vorbeste.
—Ce tot spui acolo?
—Ai lăsat un cadavru într-o baie publică și tot tu ești cea care pune întrebări? Fi serioasă, Claire! Spune el încruntându-se și privindu-ma nervos. În acel moment, l-am privit ca pe un nebun și mi-am tras mâinile dintr-ale sale.
—Harry, ești bine? Despre ce dracu' vorbești?
—Claire, nu te juca cu mine! Dacă nu eram eu, ai fi avut cinci mașini de politie pe urmele tale!
—Poftim?! Ești drogat?! Tun eu nervoasă si complet confuză. Clar Harry nu s-a trezit bine în dimineata asta.
—Oh, Iisuse. Vorbesc despre fata pe care ai omorât-o la petrecere! La ce dracu' te-ai gândit când ai facut așa ceva singură, la o petrecere? Și nu incerca să negi pentru ca ti-am vazut încheietura pătată cu sange! Imi explica el și îl privesc perplexă. Apoi, mă bufnește rasul.
Harry se încruntă și se uita spre mine de parca as fi o nebună.
—Ce tot spui acolo? Incerc eu sa vorbesc coerent. Eu nu am omorât pe nimeni la petrecere, încerc eu sa clarific, dar Harry pare din ce în ce mai pierdut. M-am zgâriat într-un ciob, Harry, spun eu și îi arat zgârietura de pe incheietura mea încă vizibilă. Nu sunt nebună să fac asa ceva, termin eu de vorbit si imi pun mainile in san.
Ba chiar țin perfect minte că am fost absolut sănătoasă la petrecerea de toamna. Nu am fost beată și tot ce am facut a fost sa stau cu fetele și baietii langa lac aproape toată noaptea, iar apoi am plecat când mi-am simtit capul bubuind. De ce toata lumea mă acuza de moartea persoanelor? Întâi Samantha Peterson, iar acum încă nu stiu eu ce fată.
CITEȘTI
Blind Love
FanfictionNu poti spera ca vei găsi lumină atunci cand sufletul îți e scăldat in întuneric. Un joc fara reguli in care sângele pătează totul, iar fericirea este doar o poveste ireală. Claire Davis devine propriul scut pentru ea însăși atunci cand sangele puls...