Blind Love

Capitolul 16

Au trecut încă 40 de minute de cand directoarea a inceput sa ne cheme in biroul ei. Da, intrau grupuri de cate 5, dar toti ieșeau de acolo la fel: aproape traumatizați. Dar nimeni nu spunea absolut nimic despre ce se vorbea inauntru, asa ca toti a trebuit sa ne asteptam randul in liniste, fara alte intrebari.

Dylan, Olivia si Channon au plecat acum ceva timp, ei fiind printre primii strigați de directoare. Mai rămăsese inca aproximativ 100 de copii, printre care eu, Tamara si baietii.

Usa biroului directoarei s-a deschis incet, inca alti 5 elevi iesind afara cu o privire terifiată si o fata palida. Ce naiba? De ce toti arata de parca tocmai au fost injectați cu droguri? I-am urmarit cu privirea pana cand aceștia au coborat scarile pentru a pleca. Șușotelile au inceput sa umple holurile etajului pe care ne aflam, iar eu mi-am simtit stomacul intors pe dos. Brusc, mi s-a facut răcoare, de parca as fi fost o bolnava. Mi-am plasat una dintre maini peste bratul meu, incercand sa imi provoc putina caldura. As fi vrut sa vomit, sa lesin si sa adorm in acelasi timp.

—Următorii elevi: Tamara Stanley, Harry Styles, Liam Paine, Claire Davis si Connor Jepray. Intrati, va rog, ne atrage directoarea atentia si toti cei strigați incep sa isi faca loc printre elevi. Am tresarit cand am simtit niste degete lungi si fine cum s-au împletit cu ale mele. Ochii mei au analizat mainile împreunate si nu trebuia sa ma gandesc prea mult atunci cand am vazut o mica cruce tatuată pe podul palmei care ma tinea protectiv.

Nici nu mi-am dat seama ca stateam nemișcată pana cand Harry m-a tras spre usa larg deschisa a biroului directoarei. Aceasta s-a dat la o parte, lăsându-ne pe mine si ceilalti sa intram. Puteam sa simt cum privirea celorlalti ne ardeau pe mine si pe Harry la propriu, dar nu-mi pasa deloc. Odata ce am intrat inauntru, ochii mei au dat peste unul dintre polițiștii de mai devreme stand pe scaunul din dreptul unui birou negru si lat, analizând cateva hârtii.

Fiecare s-a asezat pe cate un scaun, eu, nu stiu cum, ajungand sa stau langa Harry. Nu am avut prea mult timp la dispozitie sa ma mai gandesc la altceva, deoarece directoarea m-a intrerupt imediat.

—Bun, copii. Vreau sa răspundeți sincer la intrebarile pe care domnul Hallow vi le va adresa, okay? Fara ezitări, fara minciuni, ne explica ea, însă niciunul dintre noi nu aproba, ci doar ne holbam la podeaua de lemn lucioasa de sub picioarele noastre.

Polițistul Hallow isi dresează vocea groasa, iar apoi incepe sa vorbeasca rar cu Liam, întrebându-l diferite lucruri legate de petrecerea de toamna. La fel face si cu Tamara, Connor si Harry, care nu par sa aiba probleme in a vorbi cu polițistul.

Eu am ramas ultima. Deloc ciudat.

—Domnisoara Davis, aveti un dosar tare interesant, spune acesta neluându-si ochii de pe dosarul meu deschis din mainile sale mari.

Nu am spus nimic, doar l-am privit calma pe scaunul meu.

—Vreun motiv pentru care ati absentat atatia ani de la scoala? Intreaba el, ridicand o spranceana in semn de curiozitate. Imi musc buza si incerc sa ma calmez.

—Probleme de familie, spun cat se poate de sigura pe mine, însă pare ca polițistul Hallow nu e mulțumit de raspunsul meu câtuși de putin.

—Familie? Vad ca parintii dumneavoastra nu au semnat acordul de sanatate pentru ultimul an de liceu, spune el răsfoind iarasi dosarul meu. O semnătura obligatorie pentru fiecare elev, continua si apoi, pune dosarul pe masa si ma priveste suspicios.

Am simtit brusc cum presiune se apasa peste umerii mei. Inima mea batea din ce in ce mai tare si ma simteam atacată de intrebarile lui intr-un mod inexplicabil.

—E-ei... ma balbai eu, dar o voce ragusita si extrem de dura ma intrerupe, înghețându-mi sangele in vene.

—A fost chemată sa raspunda întrebărilor legate de petrecere, spune Harry serios, omorându-l pe polițistul Hallow din priviri numaidecat. —Nu prea cred ca situatia ei școlară este problema ta, spune el dupa cateva secunde de tăcere, iar apoi isi rezema barbia de mana sa mare.