𝐉𝐞𝐧𝐧𝐢𝐞'𝐬 𝐃𝐢𝐚𝐫𝐲 💙

2~V?

*Jennie povestește*

Îmi închid lent jurnalul și încă ma uit buimacă la telefon... cine poate fi acest V?

- Jennie trebuie sa plec... E deja foarte târziu iar mâine avem test la matematica și nu m-am pregătit aproape deloc... își strânge lucrurile Eve de prin dormitor.

- Stai liniștita, te ajut eu mâine la test.... ii fac semn cu ochiul sperând sa înțeleagă la ce ma refer... dar tot odată sperând sa o fac sa mai stea.

- Nuuu ... Nu acea privirea, Jennie!
Trebuie și eu sa învăț... Nu pot sa ma bazez de fiecare data pe tine când vine vorba de matematica... Asa cum faci tu la fizica... Ce voi face la examen fără tine?

- Bineee... spun oarecum indiferenta și puțin suparata pentru ca voi rămâne singura... din nou.

- Ne mai vedem !
Poți mâine dimineața sa vii sa mai iei cu masina pentru a merge împreuna la liceu? se întoarce din drum.

- Normal ca o sa vin... ii zambesc si o imbratisez strâns.

Încă ma întreb cum ma mai suporta și suntem prietene? Sunt o persoana mai dificila... Asta pot afirma și fetele... Câte le-am făcut... Îmi vine sa îmi dau câteva palme singura....

Au apărut in viața mea in momentul oportun... Le mulțumesc ca îmi sunt mereu alături de mine chiar dacă uneori vreau sa îmi iau lumea in cap și sa fug de toți și de toate... Eu o numesc "pauza"...

De ce pauza?

Eu o consider pauza întrucât ma deconectez de orice legătura cu restul lumii și ma ascund... Locul meu secret... Meditez câteva zile după care revin și îmi reîncep realitatea pana când creierul meu va da din nou de încă o eroare cotidiana care va avea nevoie de încă o pauza... cursul vieții mele.... Jennie's life.

Uneori e bine sa vorbesti cu tine... sa te reinventezi... Sa îți descoperi eul și sa îți pui unele întrebări care te macină zilnic. Mai pe scurt... Fenomenul Kim Jennie.... Sunt ciudata, nu?

Imi scot pufosul meu pulover roz din dulap, ma imbrac in el și ma îndrept către balcon...

Deschid usa balconului iar aerul rece îmi revigorează corpul ... Ma uit cum pleacă Eve către o masina decapotabila care spre uimirea mea nu era un taxi ...

Mincinoasa...

E tipul ala...

Ma bucur totuși pentru ea... E o fata foarte silitoare, deșteaptă,.... puțin mai deșteaptă decât mine... eleva exemplara a liceului ... care stie sa își îmbine in același timp viața de fata cuminte cu fata care știe sa se distreaze, sufletul petrecerilor, dar și o rude girl ...

Nu o sa uit niciodată prima zi in care ne-am cunoscut... Prima zi de liceu... Iar de atunci încă suntem prietene...

Cine credea ca fata careia i-am turnat apa accidental pe bluza ei preferata va deveni prietena mea chiar și după ce a țipat la mine in fata întregului liceu?
Nu eu...

Desigur... I-am cumpărat alta bluza... Trebuia sa îmi îndrept oarecum greseala, iar cu timpul am făcut cunostinta cu ea și am început sa vorbim... Nu credeam ca voi avea atâtea lucruri in comun cu o persoana pe care am cunoscut-o într-un timp atat de scurt, dar mai ales dintr-o țara noua in care nimeni nu știe cine sunt cu adevarat. Nu vreau ca noile persoane din jurul meu sa ma trateze diferit.

Intru din nou in camera mea și deschid noptiera de lângă pat pentru a-mi lua pachetul ...

- Doamna Lee!!! Nu vreau sa fiu deranjata in seara aceasta!! strig avand usa întredeschisa a dormitorului după care o închid cu cheia.