𝐉𝐞𝐧𝐧𝐢𝐞'𝐬 𝐃𝐢𝐚𝐫𝐲 💙

29~Buna... vechi prieten..

*Jennie povestește*

Îmi este luată eșarfa din jurul ochiilor și ma acomodez cu greu la contactul acestora cu lumina neonului ce pulsează...

- Mai maaaii... maaii... Dar pe cine avem noi aici... Micuta și drăguța Jennie... Nu, nu, nu... Eu in locul tau nu as încerca sa evadez... Cu cât te miști cu atat frânghiile te vor strânge mai tare... Ai înțeles? AAAA... Stai.. nu poți vorbi... Acum este mai bine? imi scoate scotch-ul de la gura.

- Hai... Ce mai aștepți?! Fa-o!! Omoara-ma pentru a scapa o data pentru totdeauna de acest calvar...

- Mmm... Suna tentant... Însă nu asa decurc lucrurile in planul meu...

- Unde suntem...?

- Bun venit acasa... Wang Jennie!!! striga lăsând ecou in imensa încăpere.

- Sutem in China?!

- Nu vreau ca parintii tai sa se complice cu repatrierea trupul tau neînsuflețit...

Fiind imobilizata pe scaun îmi accept condiția... Asta e sfârșitul meu... Sunt pregatita.. Nu mi-e frica de moarte...

Din îndepărtare se vad venind alte 4 matahale ținând un sac negru destul de masiv.

- Avem un musafir... Ești curioasa sa vezi cine ne vizitează?! Eu unul da... in sopteste in ceafa, trecându-și monstruos degetele pe pielea mea.

Se năpustește asupra sacului și rupe de materialul pungii apărându-i un zâmbet malefic pe chipul sau alb si plin de riduri..

- Surpriza!!

- Domnule Wang... îl strig însă este inconștient.

Îl leagă pe un scaun și ii toarnă o căldare de apa pentru al trezi... Una dintre slugi ii da câțiva pumni la nivelul abdomenului făcându-l sa scoată sânge pe gura.

- Ajut.. Ajutor... spune lipsit de energie...

- Lasă-l pe domnul Wang... Cu mine ai de rezolvat aceasta problema... Lasă-l sa plece..

- Asteapta-ti rândul, domnișoara Wang... îmi intoarce încheietura mâinii stângi și taie cu lama de a lungul semnului făcându-i asta și lui.

Picaturile de sange cad pe faianța prafuita, el fiind foarte satisfacut de arta produsă.

- Ajutooorrr!! tip datorită dureri produse.

- Termina aceasta tortura... Omoara-ma și lasa copilul sa plece.. intervine domnul Wang.

- Jennie... Ruiji... Voi doi începeți sa ma călcați pe nervi... Haideți!!! Nu va place sa va jucați cu mine?

- Eu totuși nu inteleg de ce mi-ai omorât bunici... Și restul rudelor care aveau acest semn... De ce vrei atât de mult sa murim... Ce importanta are acest semn pentru tine?! îmi ridic vocea la el.

- Se pare ca nu ți-au spus, nu-i asa? adauga o noua tăietura.

- Ce sa îmi spuna? îl urmăresc cu privirea.

- Bunicii tai.... Sau mai bine spus minunății mei părinți... Și rudele noastre își merita soarta...

- Poftim?! raman socata la confesiunea acestuia.

- Draga Jennie, nu toti din familia Wang se nasc cu acest semn special, nu?

- Și? Cred ca e un lux sa nu îl ai...