𝐉𝐞𝐧𝐧𝐢𝐞'𝐬 𝐃𝐢𝐚𝐫𝐲 💙

60~ Fiecare sfarsit are un nou inceput.

*Jennie povestește*

Se aseaza lângă mine și cad prada îmbrățișării sale... Ii pot simți degetele mangaindu-mi brațul înainte sa deschid ochii. Zambesc somnoros și ma prefac ca încă dorm. Degetele lui se plimba acum pe umărul meu și se opresc la clavicula, chiar înainte de a-mi atinge lănțișorul. Se apleacă și își lipește buzele făcându-ma sa îmi strâng ochii și mai tare.

- Jennie, îmi sopteste, infasurandu-și un brat in jurul taliei mele.

Gem un pic și încerc sa ma trezesc, după care ma răsucesc pe spate, ca să-l pot privi. Când îmi deschid ochii, se uita la mine. Îmi dau seama, după modul in care lumina soarelui strălucește prin ferestre și poposește pe chipul lui, ca nu este nici măcar șapte dimineața.

- Sunt cel mai detestabil barbat pe care l-ai cunoscut vreodata. Am dreptate?

- Cam asa ceva, rad și incuviintez ușor din cap

Sa îți lași iubita singura sa isi petreacă prima seara in noul apartament este de iertat?! Sa zicem ca o sa trec cu vederea acest incident.

- Dar ce ai pățit? Cumva ai plans?! ii iau obrajii in palme și ii privesc ochii roșii, dar mai ales ciarcanele imense.

Îmi zambeste și-mi da la o parte parul de pe fata. Se apleacă și își apasa buzele pe fruntea mea, iar eu urăsc ca tocmai a făcut asta pentru ca voi tânji sa retrăiesc mereu aceasta amintire.

- Trebuie sa plec, ma anunta. Deja am întârziat.

- Ai fost plecat toată seara.. Doar ce ai venit... Unde mai pleci?

- Trebuie sa merg la repetitii.

Ma săruta pentru ultima ora și pleacă grăbit. Raman in pat și ma uit catre peretele din sticla, admirând cum razele de soare trezesc Seoulul.

Îmi iau de pe jos halatul din mătase și ma îndrept catre baie pentru a-mi începe rutina de dimineața. După un dus lung și multe alte produse de estetica, decid sa îmi prepar cafeaua și imi deschid jurnalul. Câteva versuri îmi dau bătăi de cap și sper sa îmi revină inspirația cât mai curand. Îmi deblochez telefonul și o sun pe unnie.

- Alo?

- Buna dimineața, unnie!

- Jennie... Mai aveam putin și te dadeam pierdută. Unde ești?

- Seoul...

- Sunt ușor surprinsă... Cu ce scop?

- Spune fetelor ca m-am întors... Ce ați zice sa ne vedem?

- Ne găsești in apartamentul nostru... Te asteptam.

Închid apelul și ma pregătesc pentru plecare. Îmi iau un hanorac oversize și o pereche de blugi desigur ambele negre. Aleg o pereche de ochelari, o masca, și  îmi pun glugă pe cap pentru a nu fi recunoscuta. Urc in uber-ul ce ma asteapta in fata clădirii și indic locatia.

Ajunsa la destinatie, introduc rapid codul de la intrare și urc cu liftul pana la apartamentul fetelor. Îmi scot cheile din geanta, însă atunci când dau sa bag cheia in broasca, usa mi se deschide larg.