Naive and innocent Acting like I'm proper I'm tired of it now, it's annoying
Every day, asking me like What're you doing? Where are you? Did you eat? Good night Baby, sweetie, honey, I miss you It's all useless You got me like
This is a love story that doesn't touch me at all There's no butterflies, there's no meaning Sorry but I'm not sorry From now on I'm
Shining solo Shining solo I'm going solo lo lo lo lo lo I'm going solo lo lo lo lo lo
Used to be your girl Now I'm used to being the GOAT You're sittin' on your feelings I'm sittin' on my throne I ain't got no time for the troubles in your eyes This time I'm only lookin' at me myself and I I'm goin' solo I'ma do it on my own now Now that you're alone got you lookin' for a clone now So low That's how I'm gettin' down Destined for this and the crown Sing it loud like
This is a love story that doesn't touch me at all There's no butterflies, there's no meaning Sorry but I'm not sorry From now on I'm
Shining solo Shining solo I'm going solo lo lo lo lo lo I'm going solo lo lo lo lo lo
After the encounter, the butterflies, the feelings There's break ups, tears, regrets and longing I like being alone cuz I need to be me
Freely like the wind Like the stars above the clouds I wanna go far, I wanna shine bright
Shining solo I'm going solo lo lo lo lo lo I'm going solo lo lo lo lo lo
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
*Jennie povestește*
Când închid ochii, uit că nu ești lângă mine. Dansez în umbră cu amintirile și ma agăț de ele. Mă învârt până amețesc, până se plictisesc și ele de mine și îmi dau drumul pe podeaua rece.... și pleacă, lăsându-mă acolo în mijlocul camerei, fără să privească în urmă. Așa cum am făcut-o și eu. Sper sa nu se mai întoarcă maine.
Mint. Singurătatea —mă apasă în partea dreaptă a pieptului. O durere rece și înțepătoare.... Cred că e sufletul...
Nimeni nu mi-a explicat durerea din gât când plângi silențios. Nimeni nu mi-a spus de ce ți se rupe vocea-n bucăți scârțâinde, sau de ce gâfâi după aer ca și cum îl pierzi, când el e chiar acolo, e peste tot.
Încă nu pot să clarific motivul pentru care e atât de comod să te rănești atunci când deja suferi, sau faptul că noi găsim o putere în asta. Nu găsesc nicio logică să privești sălbatic toți cei care vor să te ajute, să mârâi când încearcă să te scoată din șanțul de noroi în care te zbați tremurând; să numești asta "putere". Ești doar singur. Doar că mi-e greu să raționalizez starea dintr-un atac de panică, sau să așez dorința și dependența pe rafturi diferite. Nu mai fac diferența nici între agitație și anxietate. Nopțile au devenit foarte lungi, fie că dorm 15 ore sau deloc. Iar ziua... Ei bine... Ziua e un râs —animalic. O isterie surdă de după lacrimi și migrene.
