𝐉𝐞𝐧𝐧𝐢𝐞'𝐬 𝐃𝐢𝐚𝐫𝐲 💙

27~Stiu cine esti...

*Jennie povestește*

Fiecare pas pe asfaltul umed se aude in liniștea diminetii.. Alerg însă nu știu unde... către cine... Sau de ce... Ma opresc la claxonul Mercedesului din dreapta mea și astept ca șoferul acesteia sa coboare geamul.

- Jennie...

- Pentru tine... Domnișoara Kim... James... spun dezgustata la apariția sa neașteptata

- Nu te-ai pierdut prin orașul asta tot alergând?

- Ce cauți aici? De ce nu este Aaron cel care trebuie sa ma supravegheze?

- I-am dat o zi libera... La spital...

- Ce i-ai făcut?

- Sa zicem ca si-a primit pedeapsa pentru ca s-a atins de "domnișoara Kim" fără permisiunea ei.

- Tu ești... Știi ceva... Chiar nu îmi pasa de certurile voastre... Doar lasa-ma...

Îmi continui drumul alergand însă pot auzi in urma mea cum tranteste usa automobilului. Ii simt respirația greoaie din ce in ce mai aprope.

- Ca in vremurile bune... Câți kilometrii alergam astăzi? tine pasul cu mine.

- Niciun kilometru alături de tine...

- Jennie... Trebuie sa vorbim...

- Nu avem ce discuta... Și am sa te rog sa nu uiți ca sunt șefa ta, iar implicit nu uita de respect. ma opresc in fata lui.

- Ești sefa mea... Însă ai fost și iubita mea... ia o șuvița de par și o îndepărtează de pe fata mea.

- Asta s-a întâmplat acum mai bine de un an in urma... Trecutul e trecut pentru un motiv întemeiat. fac câțiva pași însă sunt oprită de mâna sa ce o prinde pe a mea.

- Te vreau inapoi. Vreau sa îmi indrept greseala. se uita in ochii mei cu aceeași sclipire de care m-am indragostit candva.

- Greseala?! Sau mai bine spun... greselile? James ar trebui sa îmi mulțumești ca nu te-am concediat și ca nu i-am spus nimanui ce ai făcut ...

- Dar tu? Tu nu ai gresit deloc, nu-i asa? Ești perfecta și minunata Kim Jennie care face ce vrea din oamenii de lângă ea... Kim Jennie care nu ii pasa ce simt restul persoanelor și procedează cum crede ea de cuviință.

- James...Dacă m-ai spui un cuvânt te...

- Ma concediezi?! Mi-e și frica... rade sarcastic.

- Nu am ce discuta cu iprocritii de nasul tau...

- Dar restul cu care te-ai culcat ce erau? Animale de companie? Pentru ca nu ii pot numi bărbați..

Vena de la nivelul tâmplei îmi pulsează alarmant simțind cum totul in jurul meu se rotește. Cât tupeu poate avea sa spuna asta... Cine se crede? Îmi ridic palma însa forta cu care acesta se opune ma face sa fiu doborâtă la pământ.

- Nu sunt eu cel căruia trebuie sa îmi dai o palma... Ci tie ar trebui sa îți oferi una la cât de imorala poți fi... Poate dacă eram încă impreuna... Cine știe... Erai mult mai cumințică, domnișoara Kim.

- Nu te interesează ce fac cu viața mea... Dispari... Ce crezi? Ca dacă apari din nou in fata mea, te voi primi cu brațele deschise?! Nu!!! Asa cum ai spus și tu... Poată dacă eram încă impreuna nu procedam astfel însă singurul care este de vina pentru suferinta mea ești tu... raman jos uitându-ma cu dispreț in ochii săi strălucitori.

- Nu ești singura care a suferit... îmi ridica bărbia, incercand sa ma sărute.

- Tu ai suferit?!!!Hai...  serios?!! Ti-am oferit inima mea pe tava... Însă tu ce ai făcut cu ea? Ai tăiat-o in mii de bucatele și ai dat-o vulturilor sa se delecteze cu ea..  ma ridic de jos și îi intorc spatele.